Carte de teatru

„<Scriu cu imagini> – aş putea spune despre oricare spectacol al meu.” Dacă traseul Cătălinei Buzoianu în teatru este sau nu rezumat în aceste cuvinte e o discuţie în sine. Dar ele redau, aproape ca un mic poem, întreaga ei gândire/ creaţie regizorală. „Spectacolul contemporan este un eseu în imagini. Spaţiu al ideilor, spaţiu al [...] Citește în continuare

Carte de teatru

1. Pentru că, printre amintirile scrise firesc, urmând un relativ fir cronologic şi alcătuind un important document al unei epoci fertile, dar/ deşi lipsite de libertate din teatrul românesc, descoperi evocări ale unor artişti ca Sică Alexandrescu şi Vlad Mugur, care au însemnat mult pentru Dinu Cernescu. Înfăţişaţi în toată umanitatea lor, cei doi „zei” [...] Citește în continuare

Carte de teatru

1. Pentru că, regizor stilat şi pedagog flexibil fiind de câteva decenii, autorul expune încă din primele pagini ale cărţii, când descrie Parisul, de care e fascinat, o concluzie care pare la îndemâna oricui, dar nu este: „Există, fără îndoială, ca şi aiurea, tot atâta teatru în viaţă câtă viaţă există în teatru”. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Elita luase loc la parter şi proştii sus, aproape de cer. În lojă stătea o întâmplare cam abătută şi un năpraznic destin în mare ţinută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormita în fotoliu înfăşurat în linţoliu. O răceală vagabonda prin sală. O inocenţă strălucea printr-o totală absenţă. [...] Citește în continuare