Ne-am întrebat de-atâtea ori, iubita mea, ce e cu noi, Ce se petrece atunci când se petrece iubirea. Acum, departe, mi se pare că știu. Iubirea e iubire așa cum apa e apă și focul e foc, Cum este faptul de a fi, sau vântul, sau felurita, adesea ascunsa Frumusețe a formelor. Nimic de felul [...] Citește în continuare
Petru Creţia
Așa se-ntâmplă printre întâlniri și ani, Să fii mult prea adesea căutat și chiar cumva găsit Acolo unde nici nu ești și nici nu ai cum fi. Și să-ți rămână necăutată și dinainte pierdută Ființa dreaptă, Însemnarea ei, Belșugul ei însingurat și nemințit. Dar dragostea de soartă e o patimă mai mare Decât orice [...] Citește în continuare
Ochilor privirea nu le ajunge Cât vechilor ape adâncul pierdut în zadarnice valuri, Buzelor arse în arşiţa verii nu le ajunge Umbra anilor, tăcerea anilor, Frunţilor mirul, răcoarea şi semnul, Iubirii stavilă ţărmul nopţii nu-i stă, Nici astrul proscris din marginea cerului Nu o răneşte, nici greul serii Nu o apasă şi nici nu o [...] Citește în continuare
Este mereu la fel în clipă şi în veac, Este mereu ca într-un vis fără să fie niciodată vis. Stăm lângă ţărm, la începutul serii, Cu faţa către larg. Iar valurile vin spre noi, fără priviri, amare şi străine, Spre noi care privim, uitaţi, Vin fără de odihnă, rânduri după rânduri, reci, Urlând sub cerul [...] Citește în continuare
Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii, Am trimis soli şi iscoade, Am făcut tot ce-am putut: Pretutindeni, la capăt, era un zid Înalt. De fapt ştiam dinainte, dintotdeauna de el, Dar oare robii nu ştiau, fugind, că vor fi prinşi? Iar noi, nerobi fiind, ştiam ceva mai mult, Ştiam de ce e zidul şi [...] Citește în continuare