Poezia de luni

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche, Atât de graţios port inelu-n ureche, Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta. Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.   Născut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiardă genunea, De mine vorbeşte-n oraş toată lumea, De mine se teme în taină tot [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.   O umbră o să stee mereu între noi doi (Noi, care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme Pe pieptul unei [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Încolăcit în mine Ca iedera pe sârmă, Străbat fără de cârmă Pustietăţi marine.   Plutesc pe-ntinse locuri Cu-o sete grea, amară, Şi-aproape nu e seară Pe ţărm să nu văd focuri.   Dar ţărmul e departe, Şi-n larg mă-mpinge vântul. Cât ai clipi, pământul A dispărut în parte.   Abia se mai zăreşte Un punct [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Intru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere În care e un mort. Pe partea dreaptă Am zidurile surde de tăcere. Pe partea stângă inima-nţeleaptă. În jur văd numai porţi şi-n porţi ferestre, Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă. Într-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste În care port viziera peste faţă. Cu fiecare pas făcut prin sânge, Tot mai adânc [...] Citește în continuare