Închide tableta, telefonul, laptop-ul și fă un efort, destul de mic, să-ți aduci aminte ultima carte împrumutată de la biblioteca, poate nu foarte prietenoasă, din acel oraș de provincie unde timpul trecea altfel și te trezeai afundat printre rafturi înalte, infinite, de cărți. Poate atunci ai uitat prima dată de rapiditatea cu care se scurg [...] Citește în continuare
Răzvan Vasilescu
Vara teatrele se închid. E vacanţă. Există o certitudine unanimă conform căreia stagiunea se deschide în perioada care coincide cu pusul murăturilor toamna şi trebuie musai încheiată la scurt timp după ce goleşti putina de varză. Vama veche se umple de corturi ale actorilor tineri, iar pensiunile aceleiaşi staţiuni sunt ocupate de cei cu experienţă. [...] Citește în continuare
Răzvan Vasilescu, unul dintre cei mai importanți actori români de teatru și cinema, se alătura pentru prima oară festivalului UNDERCLOUD, unde va avea statutul de invitat special și în cadrul căruia va participa cu doua spectacole ‒ „Creditul”, în regia lui Mihai Constantin, unde joacă alături de Șerban Pavlu, și one-man show-ul „Era OK și [...] Citește în continuare
„O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”. Un titlu superb, atrăgător, promițător. În noua sală mică de la Teatrul Metropolis, o sală care aduce puțin cu fosta sală Amfiteatru de la Teatrul Național din București, Mihai Constantin pune în scenă acest text al lui Edvard Radzinski, care n-a mai avut de vreo [...] Citește în continuare
La 155 de ani de la nașterea lui Cehov, Casa de producție TVR propune publicului ecranizarea uneia dintre cele mai cunoscute nuvele ale sale – „Salonul nr. 6”. Spectacolul, după o dramatizare realizată de Vitalie Lupașcu este cea mai recentă premieră, producție proprie, și va fi difuzat luni 27 aprilie, ora 20:10 la TVR2 și [...] Citește în continuare
„Scaunele” unul dintre cele mai longevive spectacole ale Teatrului Bulandra, se va juca în această seară la Dublin, în închiderea Zilelor Culturii Române. Astăzi, 25 octombrie, au loc ultimele două evenimente din festival, care se încheie cu o reprezentație a spectacolului „Scaunele” după Eugène Ionesco, în regia lui Felix Alexa. Montarea se va juca la [...] Citește în continuare
Spiritul balcanic – pitoresc, venal, sangvin, exploziv, plin de umor amar, de pasiuni domestice exacerbate şi de violenţa noastră cea de zi cu zi. Un butoi cu pulbere, aşa cum bine a rezumat Churchill zvâcul acestui colţ de Europă, aflat sub presiunea capacului numit haz de necaz amestecat cu lene şi indiferenţă. Un argint viu [...] Citește în continuare
Magia ne fascinează de mici copii. Mai întâi ne bucurăm de iepurii scoşi din joben, apoi ni se taie răsuflarea când femeia captivă în cutia colorată e tăiată în două. Puterea de seducţie a inexplicabilului pune stăpânire pe oricine. Logica şi raţionalul par că sunt anulate prin formula magică, iar realitatea e suspendată pentru o [...] Citește în continuare
În ultimii ani, Teatrul Bulandra nu face vâlvă în jurul premierelor. Le ține discret, poate prea discret, mergând împotriva curentului și asumându-și un risc major. Acela de a părea defazat, învăluit în aura lui de artă înaltă, într-o liniște de care creatorii au nevoie ca de aer și care prin alte teatre a cam dispărut. [...] Citește în continuare
Felix Alexa a pus povestea lui Hristo Boicev între coperţi: prima – Micul Prinţ, copilul bolnav al acestui veac vorbindu-ne zadarnic – şi ultima – William, maestrul scrisului, cel care amestecă realitatea cu toate formele imaginabile de non-realitate, vorbindu-ne zadarnic. [...] Citește în continuare
Textul lui Hristo Boicev, „Spitalul comunal”, este un pariu real pentru orice regizor. Nu pentru că ar fi un text contemporan neapărat complicat sau pentru că ar presupune soluţii regizorale complicate, ci pentru că e o poveste „alunecoasă”. E riscant să pui în scenă un text în care metatextele se insinuează cu o forţă care [...] Citește în continuare
O trăsătură comună spectacolelor montate de Felix Alexa este un amestec de rafinament al regiei, care îşi propune în primul rând să pună în evidenţă actorul, cu o anume discreţie în ceea ce priveşte „lectura“ textului în scenă, dublată de o coerenţă care rămâne valabilă chiar şi în incoerenţe, de obicei asumate… [...] Citește în continuare
