Mi-am mai amintit în urmă cu ceva vreme într-una dintre cronici de marele și regretatul critic Valentin Silvestru. Iubit, stimat, temut, socotit drept ayatollahul criticii teatrale de dinainte de 1989, masiv contestat și imund jignit după aceea, dl. Silvestru a fost, indiscutabil, ceea ce se cheamă un constructor. Lui i se datorează bazele sistemului festivalier [...] Citește în continuare
Richard Balint
Dincolo de orice fel de considerații referitoare la valoarea intrinsecă a spectacolului Sufocare (Jurnalul unui sinucigaș) montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea de regizorul Ovidiu Caiță, spectacol având la bază o adaptare proprie după relativ celebrul roman al scriitorului american Chuck Palahniuk, mi se pare nu lipsit de importanță să revin asupra a două [...] Citește în continuare
Extrem de curajoasă decizia Teatrului „Regina Maria” din Oradea de a introduce în repertoriu spectacolul cu piesa Plaques &Tangles a scriitoarei britanice Nicola Wilson. Titlul scrierii, excelent tradusă în limba română de actorul Ionuț Grama, s-ar traduce Noduri și plăci. Atâta doar că el face referire la o chestiune științifică ce ține de felul în [...] Citește în continuare
Musicalul este o bucurie de spectacol. Nu e nevoie să ai un gust format prin studiu în timp pentru a fi un bun spectator de musical. Dacă înţelegi povestea, muzica sună bine, costumele sunt frumoase, dansurile sunt în sincron şi vocile nu scapă prea multe note, atunci aplauzi încântat. Drept e că odată ce capeţi [...] Citește în continuare
„Don Quijote” apare în mai toate topurile de cărţi „mari”, cele mai influente din istoria omenirii (şi cele mai traduse), pe care doar cei foarte sinceri cu lumea şi cu ei înşişi recunosc că nu le-au citit. Cu toate acestea, povestea medievală a bătrânului hidalgo Alonso Quijana din La Mancha, cel care se crede cavaler [...] Citește în continuare
Mai bine de un secol a trecut de când Cehov şi-a scris ultima piesă – „Livada de vişini”. Mai bine de un secol a trecut de la premiera spectacolului la Teatrul de Artă din Moscova, în regia lui Stanislavski. Se întâmpla în anul 1904 şi, pe scenă, arăta ca o „tragedie înaltă”, cu multe lacrimi, [...] Citește în continuare
Denumite şi „stele care fumegă” sau „şerpi de foc”, cometele nu erau semn bun într-un Mexic preistoric. Drumul le era urmărit de preoţi şi ghicitori, în încercarea de a prezice catastrofele. Se mai spune că, peste secole, în Imperiul Roman, un astfel de corp ceresc s-a arătat chiar înaintea morţii lui Cezar. Alta e însă [...] Citește în continuare
Un caz psihologic straniu şi izolat, un băiat care dezvoltă o adoraţie sexualo-religioasă pentru cai, închinându-se zeului lor suprem, Equus, poate deveni o poveste de interes larg... [...] Citește în continuare
Sunt trist că în România munca, stresul, consumul nervos si emoţional ale actorilor sunt subestimate. Suntem trataţi ca funcţionari publici, ceea ce mi se pare penibil... [...] Citește în continuare
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust. Astăzi, actorul Richard Balint... [...] Citește în continuare