Editorial

A fost odată o ţară în care un poet puţin visător şi puţin nebun, ca toţi visătorii, scria pe la „paşopt”, plin de speranţă, un vers pe care şi azi ne place să-l rostim cu emfază (asta când nu-l considerăm prea învechit pentru gustul nostru de contemporani sadea) – chiar dacă uneori uităm cine-i poetul [...] Citește în continuare