Nu cred să existe foarte mulți români de vârsta mea, plus-minus 10 ani, care să nu fi văzut măcar o dată celebrul film al lui Robert Wise Sunetul muzicii. A cărui premieră mondială a avut loc la New York la data de 2 mai 1965 și care, din câte îmi aduc eu aminte, a ajuns [...] Citește în continuare
Teatrul din Oradea
Mi-am mai amintit în urmă cu ceva vreme într-una dintre cronici de marele și regretatul critic Valentin Silvestru. Iubit, stimat, temut, socotit drept ayatollahul criticii teatrale de dinainte de 1989, masiv contestat și imund jignit după aceea, dl. Silvestru a fost, indiscutabil, ceea ce se cheamă un constructor. Lui i se datorează bazele sistemului festivalier [...] Citește în continuare
Un spectacol precum cel cu Domnișoara Iulia de la Teatrul Regina Maria din Oradea, ridică o problemă delicată. Aceea a răspunderii pe care și-o asumă conducerea artistică a unei instituții de spectacole atunci când decide să gireze debutul în profesie al unui creator. Chestiunea devine încă și mai complicată în clipa în care creatorul în [...] Citește în continuare
O mărturisire a lui Tuncer Cücenoğlu, autorul piesei Avalanșa, publicată în caietul de sală al spectacolului orădean, ne lămurește că scrierea se fundamentează pe un fapt real. De care dramaturgul a aflat cândva, prin 1987. Undeva, în Estul Anatoliei, ar exista o localitate mică, înconjurată de munți, unde oamenii sunt obligați de legi cu puternice [...] Citește în continuare
Ni se spune frecvent că viciul nepedepsit al lecturii s-ar afla într-un proces de dramatică scădere. În consecință, nu prea avem ce face, așa că – faute de mieux – ne bucurăm atunci când aflăm că, totuși, încă se citește. Chiar și autori industrioși, așa cum este Eric-Emmanuel Schmitt, care dispune de o serie de [...] Citește în continuare
În pofida aparențelor, textul care urmează nu are legătură cu „aromele” lui DJ Sava feat Raluka & Connect R, ci cu damfurile care ne surprind cu fiecare reapariție, deși, ca să zic așa, nu apucă să se împrăștie unul până să ne parvină următorul. Noroc cu sfânta noastră amnezie (națională, balcanică, est-etică??). În nișa teatrală-n [...] Citește în continuare
Dincolo de orice fel de considerații referitoare la valoarea intrinsecă a spectacolului Sufocare (Jurnalul unui sinucigaș) montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea de regizorul Ovidiu Caiță, spectacol având la bază o adaptare proprie după relativ celebrul roman al scriitorului american Chuck Palahniuk, mi se pare nu lipsit de importanță să revin asupra a două [...] Citește în continuare
Extrem de curajoasă decizia Teatrului „Regina Maria” din Oradea de a introduce în repertoriu spectacolul cu piesa Plaques &Tangles a scriitoarei britanice Nicola Wilson. Titlul scrierii, excelent tradusă în limba română de actorul Ionuț Grama, s-ar traduce Noduri și plăci. Atâta doar că el face referire la o chestiune științifică ce ține de felul în [...] Citește în continuare
Musicalul este o bucurie de spectacol. Nu e nevoie să ai un gust format prin studiu în timp pentru a fi un bun spectator de musical. Dacă înţelegi povestea, muzica sună bine, costumele sunt frumoase, dansurile sunt în sincron şi vocile nu scapă prea multe note, atunci aplauzi încântat. Drept e că odată ce capeţi [...] Citește în continuare
Puterea de seducţie este o calitate dorită de mulţi. De multe ori inexplicabil, se face ca atracţia exercitată de cine nu te aştepţi să te cucerească definitiv. În afară de acel je ne sais quoi fatal, în acest joc pasionant intră ingrediente amestecate – mister, pericol, stranietate, bizarerii, putere, tot soiul de atribute care, luate [...] Citește în continuare
Simţul umorului a devenit o calitate din ce în ce mai relativă. Între atâtea oferte pline de sclipici, de show-uri care mai de care mai „de comedie”, de promisiunea râsului cu lacrimi pe care o fac din ce în ce mai mulţi băieţi cu un microfon în mână şi până la comedii care până la [...] Citește în continuare
De ce îşi împarte Lear regatul? Un adevărat mister shakespearian care a primit atâtea răspunsuri câte montări şi încă alte zeci în plus, dezvoltate în exegeze ale unor oameni serioşi şi conştiincioşi. Un răspuns final şi definitiv nu s-a găsit. Speculaţiile se învârt în jurul aceluiaşi principiu al orgoliului, fie că îl numesc orbire, moft [...] Citește în continuare
„Don Quijote” apare în mai toate topurile de cărţi „mari”, cele mai influente din istoria omenirii (şi cele mai traduse), pe care doar cei foarte sinceri cu lumea şi cu ei înşişi recunosc că nu le-au citit. Cu toate acestea, povestea medievală a bătrânului hidalgo Alonso Quijana din La Mancha, cel care se crede cavaler [...] Citește în continuare
Mai bine de un secol a trecut de când Cehov şi-a scris ultima piesă – „Livada de vişini”. Mai bine de un secol a trecut de la premiera spectacolului la Teatrul de Artă din Moscova, în regia lui Stanislavski. Se întâmpla în anul 1904 şi, pe scenă, arăta ca o „tragedie înaltă”, cu multe lacrimi, [...] Citește în continuare
