Cronica

Cum regizorul Victor Ioan Frunză montează mult și peste hotare, este foarte probabil ca spectacolul cu Livada de vișini, pus în scenă la Teatrul bucureștean Metropolis, să nu însemne prima lui întâlnire cu literatura dramatică cehoviană. Este însă cum nu se poate mai posibil ca sus-numita montare să fie prima realizată de regizor într-un teatru [...] Citește în continuare

Cronica

Cât de fragile sunt limitele dintre normalitate și anormalitate? Până unde merge dictatura regulilor societății? Până unde merge dictatura „normalității”? Într-o lume în care dictaturile de orice fel se întrec în a-și afirma virtuțile „toleranței”, într-o lume în care totul „trebuie” și totul e închis în mici compartimente bine etichetate, ale căror limite nu trebuie [...] Citește în continuare

Cronica

Consecvent observației că, cel mai adesea, superlativele relative înșală tocmai din cauza relativității lor specifice, prefer formularea că Un tramvai numit dorință este nu cea mai, ci una dintre cele mai frecvent jucate piese din creația lui Tennessee Williams. A fost scrisă în 1947, cu doar puțin înainte ca drmaturgul să primească premiul Pullitzer, a [...] Citește în continuare

Cronica

Am debutat în calitate de posibil viitor critic de teatru și am dobândit formarea profesională într-o perioadă în care domeniul era dominat autoritar de Valentin Silvestru. Am beneficiat și eu de îndrumările, de sfaturile, de încurajările sale, câteodată – recunosc – m-a mai și dojenit, însă mi-a și luat apărarea fermă într-o dispută în care, [...] Citește în continuare

Cronica

Dumnezeu este sinonim azi cu Catedrala Mântuirii Neamului, cu preoții apăruți la știri senzaționale, creștinismul e echivalat de noua intelectualitate fie cu prostia, fie cu Evul Mediu etc. etc. etc. Și când te gândești că la distanță de doar vreo cinci-șase decenii Dumnezeu și creștinismul erau singura lumină într-o epocă de întuneric absolut, că acolo, [...] Citește în continuare

Cronica

În fiecare etapă importantă din consistenta lui carieră director de scenă care numără deja, iată, 35 de ani și mai bine, Victor Ioan Frunză a acordat atenția cuvenită literaturii dramatice românești. Nu a făcut-o fiindcă i-ar fi impus-o cineva, nu pentru a fi pe placul nu știu cărei autorități trecătoare, nu l-a interesat să fie [...] Citește în continuare

Cronica

Înainte de orice, Copilul lui Noe de la Teatrul bucureștean Metropolis, prilejuit de dramatizarea făcută de Chris Simion-Mercurian după o plină de tensiune nuvelă a scriitorului francez Eric-Emmanuel Schmitt, regizat tot de ea, mi se pare un spectacol util. Util, fiindcă teatrul are, prin însăși natura și specificul existenței sale, o misiune clară în reușita [...] Citește în continuare

Eveniment

Teatrul Metropolis organizează în următoarea perioadă audiții pentru mai multe proiecte. Actrițe cu vârsta cuprinsă între 16-23 de ani pentru rolul „Duniașa”, în spectacolul cu piesa „Livada de vișini” de A. P. Cehov, în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Actori și actrițe cu vârsta cuprinsă între 16-25 de ani pentru roluri în [...] Citește în continuare

Cronica

Au existat în ultima perioadă diverse spectacole încadrabile în zona teatrului social, care au dezbătut pe larg problema femeilor plecate la muncă în străinătate, dezrădăcinarea, traumele etc., cele mai multe vorbind despre „fenomen”, expunând cazuri prototip. Spectacolul Liei Bugnar, „Melcul”, care a avut de curând premiera la Teatrul Metropolis, după un text semnat tot Lia [...] Citește în continuare