În noiembrie 1998, Theo Herghelegiu înființa compania independentă „Teatrul Inexistent”. Peste trei ani, primea Premiul Criticii în cadrul Galei UNITER, pentru teatru alternativ și pentru crearea unuei trupe independente. De douăzeci de ani, regizează spectacole, unori și joacă în ele, scrie scenarii și o face cu o convingere și o pasiune pe care vrem să [...] Citește în continuare
Theo Herghelegiu
Theo Herghelegiu Dragă Primărie Ploiești, dragă Consiliu Județean Prahova, dragă Guvern, dragă țară, Iar am dat-o-n bară?! Vă adresez această scrisoare deschisă, pentru că mor de curiozitate: vreau să știu și eu când o să înceteze batjocura din teatrele de stat din România!? (A fost o întrebare retorică, v-ați prins!). Vă scriu pentru că nu [...] Citește în continuare
Pe 23 martie a avut loc la Ceainăria Serendipity din București lansarea volumului „De ce râdem la teatru? O explorare practică a comedie fizice“ de John Wright, cea mai recentă apariție din Colecția Yorick a Editurii Nemira. Pornind de la volumul cunoscutului regizor și pedagog, tradus de Maria Aciobăniței, invitații Theo Herghelegiu, Victor Scoradeț, Adelaida [...] Citește în continuare
„Cartea e teribil de incitantă; atât de incitantă, încât după lectură îţi vine să te apuci să faci tot ce scrie acolo… Lucru care, dacă s-ar întâmpla, ar propulsa teatrul românesc pe un next level incontestabil“, scrie regizoarea Theo Herghelegiu în argumentului volumului „De ce râdem la teatru? O explorare practică a comediei fizice“ de [...] Citește în continuare
Theo Herghelegiu Vreau să fiu redundantă. Încep prin a cita logo-ul de pe frontispiciul publicaţiei: „Era o tolbă nesecată de ghiduşii şi neţărmurită-nchipuire”, zice Hamlet despre Yorick. Cine este Yorick? Un craniu. O hârcă. Hârca unui bufon. Încă o ironie genial strecurată printre rânduri de către Shakespeare – Yorick, bufonul, adică teatrul – a murit. Ţeasta [...] Citește în continuare
Actor, regizor, profesor de actorie, John Wright a înființat Trestle Theatre Company și, după aceea, compania Told by an Idiot, al cărei director artistic a rămas, împreună cu Paul Hunter și Hayley Carmichael. A câștigat de-a lungul anilor multe premii și distincții, fiind recompensat, printre altele, pentru contribuția la dezvoltarea teatrului fizic. Bucurându-se de mare [...] Citește în continuare
Perpignan e un oraș din colțul de sud-est al Hexagonului: spre sud urci în Pirinei, spre est cazi în Mediterana, în rest, Franță cât încape. A fost și capitală de regat: Mallorca. Teatrul Arca e parte a Clubului La Scena, parte, la rândul lui, a Bucureștiului teatral grație încăpățânării unui arhitect venit nu de pe [...] Citește în continuare
La Teatrul Arca din clubul La Scena, va avea loc, sâmbătă, 18 octombrie, premiera spectacolului „Mama MIA”, după un text de Theo Herghelegiu, în regia lui Felix Crainicu. „Mama MIA” este povestea unei virgine de 29 de ani, Phillomene (Ela Ionescu), care decide să-şi schimbe „statutul” şi să se căsătorească, după ce află că medicii [...] Citește în continuare
La începutul celei de-a zecea stagiuni Teatrului ARCA din Clubul La Scena se asociază cu Teatrul Apropo. „Arca și Apropo nutresc aceleași convingeri legate de rostul teatrului, mai cu seamă în zona independentă. Ele cred în puterea teatrului, în capacitatea lui de a demola clișeele si răspunsurile prefabricate cu care ne bombardează societatea contemporană. Atât [...] Citește în continuare
Piesa “Mă întorc de departe” are o structură poetic-muzicală, speculată în cea mai recentă premieră a Teatrului Odeon de către regizoarea Theo Herghelegiu. [...] Citește în continuare
„Satisfucktion“ propune o incursiune dură, inconfortabilă, fără umor şi aproape fără nuanţe, în micul, şubredul prezent al câtorva personaje, incursiune cu valoare exponenţială pentru lumea lui Bernhard... [...] Citește în continuare
După ce s-au chinuit ani buni, cu eforturi demne de toată admiraţia, să creeze spectacole de calitate şi să facă teatru cu alte mijloace decât cele din teatrele de stat, cel mai adesea fără resurse financiare, artiştii independenţi din România câştigă teren. Numărul de astfel de spectacole o dovedeşte, cel puţin la Bucureşti. Mai nou, [...] Citește în continuare
Când ajungi la “un teatru”, adică într-o încăpere dintr-o casă veche, aflată în spatele CEC-ului, ai, măcar pentru o clipă, impresia că intri în altă lume... [...] Citește în continuare
Theo Herghelegiu “Il Viconte dimezzato” sau, pre limba noastră – “Vicontele tăiat în două”. Cand l-am descoperit pe Italo Calvino, autorul Vicontelui, nu m-am mai putut opri din citit, până am consumat toate cărţile publicate la acea oră în Bucureşti, adică, pe la unamienouăsutenouăzeci şi ceva… Astfel, am avalat alături de Viconte şi “Cavalerul inexistent”, [...] Citește în continuare
