Poezia de luni

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi!   Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?   Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e șesul cu mătasa. Norilor copacii le urzesc brocarte.   Casele-adunate, ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau în țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut.   Păsările negre suie în apus, Ca frunza [...] Citește în continuare