Poezia de luni

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e șesul cu mătasa. Norilor copacii le urzesc brocarte.   Casele-adunate, ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau în țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut.   Păsările negre suie în apus, Ca frunza [...] Citește în continuare