Poezia de luni

Văd mâna timpului cum, crudă, sfarmă bogatul preţ al vârstelor tocite, văd turnuri cum din temelii se darmă şi bronzul-sclav rugina cum l-înghite; Văd ocèanul cum îşi mână turma regatul ţărmurilor să-l devore, ţărâna scade, apa îi va urma, paguba-i spor, ori spor păgubitor e. Când am văzut schimbările aceste, splendori ce sunt lăsate să [...] Citește în continuare