Cum a fost experiența Galei Hop?! Le-am pus această întrebare de nenumărate ori colegilor mei actori pe durata celor patru zile de festival la malul mării. Răspunsurile se găseau cu greu. Era totul prea proaspăt încă. Dar m-am întrebat și eu, la rându-mi, ce a însemnat, de fapt, concursul văzut de un tânăr critic de teatru?
Am ajuns pentru prima dată la Gala Hop. Evenimentul despre care toată breasla vorbește și la care toți actorii aflați la început de drum aspiră să participe. Acum, la final, zic cu toată inima „mai vreau la Hop!”.
Poate nu aș fi fost implicată în mod direct în cea de-a XIX-a ediție, dacă nu am fi primit invitația directorului Miklos Bács de a colabora la Revista Thespis. Participarea studenților de la departamentul Teatrologie, în fiecare an de la altă universitate din țară, este o inițiativă binevenită. Avem nevoie să ne cunoaștem unii pe ceilalți pentru ca teatrologii să se lase inspirați de cei de pe scenă, iar actorii să se lase sfătuiți de tinerii critici.
Am găsit la Hop o simbioză a stilurilor de joc. Am văzut actori proaspăt absolvenți care aduc cu sine (în funcție de zona geografică) experiențe aparte. Modalități de abordare a textului dramatic și mijloace de expresie prin care se individualizau. Au fost mulți, diferiți și frumoși. Am primit o lecție specială din partea lor: prin curajul de a se arunca în hop-aventură au demonstrat că vor să învețe, vor să greșească, vor să se joace, vor să devină cei mai buni.
Seara acordării premiilor a fost extrem de emoționantă. Atunci am înțeles că toți cei 29 de participanți au reușit în doar câteva zile să formeze o echipă. Fără să se cunoască dinainte, ei au lucrat împreună cu Andrea Gavriliu, Horia Suru, Petre Ancuța și Ada Milea la un moment muzical-coregrafic care a impresionat întreaga sală. Exercițiul prezentat de ei a fost cel mai puternic și mai real din tot concursul. I-am simțit pe toți prezenți, i-am simțit vii, debordând de pasiune pentru arta ce-o creează pe scenă. S-au susținut unul pe celălalt, s-au urmărit, s-au ascultat, s-au privit în ochi și au demonstrat că le-a fost util maratonul Hop.
M-aș fi așteptat ca tema „Ne-bun pentru această lume” să le ofere concurenților libertate deplină. Dar nu s-a întâmplat. Prea puțini au fost cei care au uitat că Shakespeare e un clasic și că se poate juca și altfel. Păcat! Aș fi vrut să văd energie, explozie, imaginație, creativitate… nebunie! În schimb, abordările lor au fost plate, consumate, deloc surprinzătoare. Iar teama de a nu greși, de a impresiona i-a condus pe un drum greșit. Și-au pierdut instinctul ludic de a deveni Creatori pe scenă. Deși nu au știut să își valorifice potențialul și să își găsească momente care să îi avantajeze, sfârșitul Galei a anulat orice supărare.
Pentru oricine alege să fie martor la fenomenul Gala Hop, rămâne o experiență greu de descris în cuvinte. I-am putut întâlni pe „oamenii magici” (artiști precum Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Marian Râlea, Mihai Constantin, Dorina Chiriac, Ofelia Popii, Andrei și Andreea Grosu, Lia Bugnar, Bobi Pricop etc.), i-am admirat pe concurenții care lucrau de la răsăritul soarelui și până-n miez de noapte, am adunat nopți petrecute cu noi prieteni și am împărtășit povești neașteptate. Pentru câteva zile, am făcut parte dintr-o altfel de lume – una în care „Eu pot, eu sunt magician” a funcționat; o lume în care artiștii veniseră acolo pentru tinerii actori și pentru noi; o lume în care timpul nu mai valora nimic. Știam că eram împreună la Hop și asta era tot ce conta.
Print