FOTO ADRIANA GRAND
Revista Yorick vă propune o rubrică realizată de scenografa Adriana Grand, care ne oferă în fiecare săptămână o imagine din spectacolul străzii și nu numai.
Primul ciclu intitulat „Costume pentru teatrul străzii” continuă cu „Te simți bine”.
Cu acest prilej, va invităm la un concurs inedit. Scrieți un comentariu în care imaginați o scurtă poveste pornind de la imaginile pe care vi le propunem (și trimiteți-o la adresa monica.andronescu@nemira.ro), iar cea mai frumoasă dintre ele va fi premiată la sfârșitul fiecărei luni cu o carte din colecția Yorick a Editurii Nemira. Patru fotografii pe lună, patru povești… o carte!
Print
Sunteti fericiti cu o inima de caine sau cu o inima de om?-Parabola indrazneata impotriva unui sistem ce pretinde sa contruiasca un om-superior
Ne aflam intr-un bloc de odinioara cu multe etaje in centrul Moscovei Rusiei Sovietice, la inceputul perioadei “rosii”.Aici se obisnuia sa iti lasi galosii,caciulile si mantalele in afara portii de intrare pentru a nu purta in apartament noroaiele strazii, si de a inalta privirea in ritmul imnului proletariatului bolsevic.
Cu toate acestea noi intram intr-un apartament cu 7 camere,cu mobila veche,teancuri de carti,portelanuri fine,tablouri vechi intunecate de patina vremii si cu ferestre inalte in care poti privi afara cu superioritate, un vant puternic premergator care introduce in scena echilibrul alterat al personajelor ce populeaza casa.
Protagonistul este profesorul Preobrajenski,eminent chirurg in transplante,persoana respectabila cu idei nobile si care nu accepta penetrarea partidului in viata sa,desi convietuieste cu un comitet de bloc “rosu”.In salonul profesorului intra Saricov,un caine maidanez de strada,jegarat de nemancat dar extrem de inteligent si receptiv la orice miscare.
Profesorul ii spune asistentului sau ca are nevoie de un cadavru uman, pentru a face un transplant de hipofiza si testicule, si a transforma Saricov intr-un om superior care poate schimba lumea.Acest lucru se intampla cu bietul patruped printr-o operatie intensa si care dureaza mai multe ore.
Odata cu trecerea timpului, profesorul isi da seama ca a realizat in mod contrar un martian -om,un academician al injuraturilor si scuipaturilor,un betiv,un lenes,un prost crescut care fumeaza ca un turc, iar atunci cand nu are tigari urla in gura mare:”Daca nu imi dai un chistoc nu ma inchid la pantaloni”.Ba mai mult este un afemeiat, si pe motiv ca uraste pisiciile intra in baie peste servitoarea casei pe care o considera pisica,nu vrea sa citeasca nimic iar la teatru nu merge ,vrea la circ pentru ca acolo sunt pisici si alte animale.Tipa toata ziua in gura mare ca nu este de acord cu Marx si Engels si manifesta din plin inca acte animalice.
Profesorul este distrus de asemenea dezastru si incearca sa vorbeasca cu Saricov, dar acesta spune ca este satul de omenia bolsevica care tot timpul il acuza chiar si atunci cand altii fura si nu el,ca nu intelege impartirea bunurilor materiale in aceasta lume marxista(unii au averi,altii mor de foame)si ca pretinde un document de identitate care sa ateste ce om este!
Preobrajenski ingrozit spune:”este o drama pentru ca Saricov numai are o inima de caine acum,el are o inima de om!si ceea ce imi ramane de facut este sa il readuc inapoi la starea lui primitiva canila!!!”
Epillog final:In duelul dintre omenia cainelui si ferocitatea omului invinge cea din urma, iar Schimbatorul la Fata-Profesorul Preobrajenski nu reuseste dacat sa transfere animalului tot ceea ce specia noastra are mai abject!
Umanitate incotro?Cu siguranta spre noi culmi de civilizatie si progres ignorand natura lucrurilor dar nu ignorand omenia si constiinta ei se spera!