Teatru stropit cu „Apa vie” ne aduce Bucurie

3stars

Povestea, indiferent de forma în care e spusă, rămâne „drogul” cel mai inofensiv care bucură minţile tot mai contorsionate şi complicate. Felul în care spunem poveşti a evoluat, şi astăzi bunica nu mai trebuie să fie ea însăşi o enciclopedie de snoave şi păţanii ale personajelor fantastice. Poate la fel de bine să deschidă tableta şi să caute acolo sursa de inspiraţie. Sau, şi mai simplu, mai eficient chiar, cumpără un bilet la o animaţie 3D şi bucură nepoţelul care va vrea la ieşire şi o jucărie de pluş cu personajul preferat. Teatrul are de recuperat teren în faţa magiei create pe ecran în relief cu multe efecte speciale şi o dinamică galopantă.

Spectacolul-basm „Apa vie” după Fraţii Grimm regizat de Ştefan Lupu la Teatrul Mic este una dintre acele poveşti teatrale care poate face faţă cu brio într-o luptă dreaptă cu un film la mall. În loc de realităţi virtuale văzute prin ochelari de plastic, entertainment-ul de calitate pentru întreaga familie poate fi privit din sala de teatru. Pentru că „Apa vie” este un spectacol conceput pentru a bucura publicul indiferent de vârstă, nivel de stres, pretenţii, background cultural, simţ al umorului sau orizont de aşteptare. Indiferent de planul prestabilit pe care îl ai la intrarea în sală, până la final vei fi convins să te bucuri de teatru şi de poveste. „Teatru cu Bucurie” pare a fi deviza artiştilor care dau viaţă acestei lumi fantastice în care Printzul Mic şi Printzesa Bună se iubesc, Regele e salvat cu Apa vie şi Pajii din ţinuturi străine seamănă cu minionii cei iubiţi de la Pixar.

Daniel Chirilă a construit un scenariu inteligent, uşor de urmărit, în care se întâmplă ceea ce ştim că se va întâmpla, Binele va învinge Răul, încercările vor rămâne 3 la număr, drumul iniţiatic va fi parcurs cu toată pompa necesară, odată va fi fost să fie ca de fiecare dată, încălecăm şi pe şa şi spunem povestea altfel decât aşa cum ştim că se spune. Cu formule recognoscibile, dar reinterpretare ca într-un dish teatral fine dinning demn de stele Michelin. Reţeta are câte puţin din toate şi îmbină atât de maleabil şi ludic umorul, inteligenţa, inside-joke-urile, fantezia, miturile urbane, formulele verbale contemporane şi gag-ul, încât, odată intrat în mecanism, nu mai ştii la ce să râzi şi de ce să te bucuri mai repede.

Conceput pe mai multe niveluri de receptare, spectacolul vorbeşte concomitent şi pe limba preşcolarilor, şi pe cea a hipsterilor. Paradoxal, e posibil ca părinţii să se simtă chiar mai bine decât copiii la acest basm înscenat cu atâta fantezie şi mijloace artistice simple, dar de efect. Deşi pe afişul spectacolului nu este menţionat creatorul costumelor, mare parte din reuşita vizuală îi aparţine; multe detalii, o cromatică bine armonizată şi elemente care individualizează fiecare personaj în parte, în concordanţă cu personalitatea fiecăruia, împreună cu machiajul conceput de Diana Ionescu şi make-up-ul realizat de Diana Ionescu şi Raluca Ochiană. Video mapping-ul lui Eranio Petruska dinamizează ritmul împreună cu muzica lui Mihai Dobre. Singurul capitol mai puţin împlinit al spectacolului este eclerajul – pentru un spectacol atât de tonic şi colorat, clar-obscurul şi contre-jour-urile nu se potrivesc tocmai la ţanc, ba mai mult împiedică în bună parte spectatorii să vadă feţele actorilor.

Trupa tânără a Teatrului Mic funcţionează încă o dată la potenţial maxim. De data aceasta actorii îşi confirmă atu-urile fizice, expresivitatea scenică, simţul umorului şi energia ce pare a fi inepuizabilă prin care susţin cap-coadă un spectacol tonic şi intens care te ridică din scaun mai odihnit şi mai fresh decât un somn bun. Fiecare îşi are momentul pentru care va fi pomenit în discuţia prin care spectatorii vor recomanda prietenilor, rudelor şi vecinilor să vadă acest spectacol. „Să vezi când Regele se transformă în pitic. Şi el e ditamai omul. Dar are atâta farmec că îl crezi pe cuvânt şi îl vezi mic, mic de tot” – Gabi Costin. „Printzul Mare e un fel de Joker în combinaţie cu ăla din Portocala mecanică. Cumva malefic şi narcisist, aşa” – Rareş Stoica. „Era un băiat care juca vreo trei roluri. La început mergea pe un segway micuţ, da’ nu ştiu cum făcea că era ghemuit. Foarte tare efectul. Apoi era Tradu-Călău. Sinistroşel cumva, insinuant, cu o voce şuierată şi o privire… Mergi să-l vezi că sigur o să-ţi placă” – Cezar Grumăzescu. „Printzul Mic e o bomboană de băiat. Genul ăla de toate mamele îl vor ginere. Şi frumuşel şi isteţ. Şi la un moment dat a făcut şi beat-box din ăla. Mamă, mamă ce îi mai mergea gura în microfon” – Marian Olteanu. „Printzesa Ne_Bună e o fată care zici că e dată jos din picturile lui Lautrec alea cu can-can-uri. Nicole Kidman în Moulin Rouge nu alta. Şi tot ea mai joacă şi o babă cu ditamai nasul cu neg cu tot.” – Ana Bianca Popescu. „Printzesa Bună e un fel de fetiţă frumoasă din anime-uri. Aşa fragilă şi cu o vocişoară care îi pâlpâie. Foarte iubibilă e. Îţi vine să o iei acasă de drag” – Alina Petrică. „Măi, fetele alea două sunt ceva de belea. Lasă când sunt ele însoţitoarele Regelui, dar când sunt Pajii… mori. Sunt ca nişte minioni cu rochii şi schiuri şi vorbesc o păsărească ceva de te tăvăleşti pe jos. Şi sunt serioase de la un cap la altul. Foarte bune şi ele.” Alina Rotaru şi Andreea Alexandrescu. „Printzul Mijlociu are un coc din ăla asiatic. Şi coadă. Zici ca e ninja. Şi când învârte odată din el… Maaamă. Bruce Lee. Nu alta.” Florin Crăciun. „Baba Cloanţa; N-ai văzut babă mai sexy şi mai nebunatică. O fată de douăzeci şi ceva de ani face o compoziţie cu atâta umor şi auto-ironie de nu îţi poţi lua ochii de la ea” – Oana Puşcatu

„Apa vie” este într-adevăr un spectacol pe care să îl recomanzi cu încredere oricui te întreabă unde poate să se simtă bine, fără bătăi de cap, fără tristeţe, dar la modul inteligent, fără degete băgate în ochi şi cioace de care e sătul de la tv. Cu încredere, la Teatrul Mic se poate râde inteligent şi te poţi bucura de teatru pe bune, fără pretenţii şi sprâncene specializate ridicate a analiză sofisticat-scorţoasă. Un spectacol care transmite atâta bucurie nu trebuie decât privit şi lăsat în pace să îşi facă efectul.

Teatrul Mic

„Apa vie” după Fraţii Grimm

Regia/Coregrafia: Ștefan Lupu

Scenariul: Daniel Chirilă

Compoziție muzicală: Mihai Dobre

Light design/video mapping: Eranio Petruska

Concept machiaj: Diana Ionescu

Make-up: Diana Ionescu, Raluca Ochiană

Asistență regie: Daniel Chirilă

Distribuție:

Regele/Piticul – Gabi Costin

Printzul Mare – Rareș Florin Stoica

Bătrânul/Bufonul/Tradu-Călăul – Cezar Grumăzescu

Printzul Mic – Marian Olteanu

Printzesa Ne_Bună/Sfânta Miercuri – Ana Bianca Popescu

Printzesa Bună/Sfânta Vineri – Alina Petrică

Gloria/Paji – Alina Rotaru

Baba Cloantza/Fantoma Mamei – Oana Pușcatu

Bogătzia/Paji – Andreea Alexandrescu

Printzul Mijlociu – Florin Crăciun

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.