Potrivit unui studiu dat publicității recent de Ticketmaster, cea mai mare companie de ticketing din lume, publicul de teatru trece prin transformări substanțiale în acești ani. Intitulată State of Play: Theatre, este prima cercetare de acest gen realizată în Marea Britanie și aduce concluzii îmbucurătoare, într-o perioadă cu puține vești bune, o perioadă în care subvențiile scad sau dispar în fiecare zi, în care se închid numeroase teatre private și se organizează demonstrații de stradă pentru a atrage atenția guvernului asupra importanței finanțării corespunzătoare a culturii.
Cea mai importantă dintre concluziile studiului: teatrele din Marea Britanie au spectatori din ce în ce mai tineri, oricum, mai tineri decât se crede, și mai dispuși la experimente. Grupul de vârstă 16-19 ani reprezintă momentam cel mai fidel public. Mai mult, adolescenții care merg la teatru alcătuiesc nu mai puțin de 87% din public, situația fiind valabilă în toată Anglia. Ca număr, următorii sunt tinerii cu vârste cuprinse între 20 și 25 de ani.
Teatrul este mai popular și mai îndrăgit decât evenimentele din domeniul muzicii, mai exact decât concertele și, surprinzător, pentru Marea Britanie, chiar decât sporturile, respective meciurile. Potrivit studiului, anul trecut 63% din britanici au fost la teatru, numai 53% mergând la concerte. Studiul subliniază, de asemenea, intenția exprimată de două treimi dintre persoanele chestionate de a merge la teatru cel puțin cu aceeași frecvență, dacă nu chiar mai des.
Cât despre genul cel mai îndrăgit, acesta rămâne, în mod previzibil, comedia. Însă cercetarea atrage atenția asupra deschiderii publicului și a dorinței lui de noutate. Mai mult de o treime din spectatori sunt amatori de formule interactive și mai mult de jumătate cred că interacțiunea live, precum și transmiterea live a unor spectatole la cinematografe, sunt lucruri bune.
În ceea ce privește informațiile care-i conving pe cumpărătorii de bilete să aleagă un spectacol, lucrurile stau cu totul altfel decât în cazul publicului din România, de exemplu, despre ale cărui preferințe am aflat recent din sondajul realizat la comanda Teatrului Nottara. Ei bine, în Marea Britanie, cel mai convingător este conținutul, căci funcționează în cazul a 51% dintre spectatori. Cel de-al doilea fiind reputația – dar nu a distribuției, ci a producției în sine, întrucât distribuția este un motiv suficient de convingător doar pentru 5% din public. Cât despre prețul biletelor, el reprezintă un motiv pentru 13% din spectatori, părerea generală fiind aceea că prețul nu este deloc mic și că în niciun caz nu ar trebui să crească.
În privința canalelor de comunicare eficiente, pe primul loc rămâne Internetul, situația fiind asemănătoare cu aceea din România. Rețelele de socializare sunt intens frecventate de publicul de teatru, studiul accentuând faptul că nu mai puțin de 47% din spectatorii adolescenți folosesc rețeaua Twitter pentru a vorbi despre spectacolele pe care le văd. Însă numai 36% din spectatorii se informează din rețelele de socializare, ceea ce sugerează, susțin realizatorii cercetării, că teatrele nu folosesc la capacitatea lui maximă acest canal pentru a-și promova producțiile.
Lucru valabil cu asupra de măsură pentru teatrele din România, chiar și pentru multe din București. În cazul unora, nici o simplă pagină de Internet nu este o treabă ușoară, website-urile fiind neactualizate și neconținând informații complete despre spectacole, artiști etc. Și se întâmplă exact în contextul în care managerii declară că vor să atragă mai mulți tineri.
Print