Spectacolul „Şase lecţii de dans în şase săptămâni” de Richard Alfieri va avea avanpremiera miercuri, 31 octombrie, și vineri, 2 noiembrie, orele 19.15, la Teatrul de Artă din București, din strada Sfântul Ștefan nr. 21.
Spectacolul îi are în distribuție pe actorii Victoria Cociaș și George Constantinescu.
Regia poartă semnătura Laviniei Jemna Oltenau, scenografia îi aparține lui Romulus Boicu, iar coregrafia este semnată de Mihai Petre.
Spectacolul este realizat cu sprijinul Academiei de Dans Mihai Petre.
Piesa este o comedie cu un dialog alert şi plin de haz, dar şi cu momente duioase, surprize şi răsturnări de situaţii, muzică şi dans, anunță organizatorii.
Lily Harrison, văduva unui preot baptist, îşi angajează un profesor de dans, la domiciliu, pe Michael Minetti. Între Lily şi Michael sar scântei de la prima întâlnire. Se mint, se agresează şi se ironizeză reciproc, dar de-a lungul celor şase săptămâni, în timpul lecțiilor de dans, Lily şi Michael – amândoi, cu mult umor, temperament şi sensibilitate – ajung să se cunoască, să se respecte şi să-şi îmbogăţească viaţa cu o mare şi frumoasă prietenie.
Premiera absolută a piesei „Six Dance Lessons in Six Weeks” a avut loc la Geffen Playhouse, în Los Angeles, apoi spectacolul s-a mutat pe Broadway. Între timp, s-a jucat cu succes în peste 24 de ţări.
Richard Alfieri (n. 1948) – scriitor, dramaturg, scenarist și actor american, a câştigat de două ori premiul Writers Guild Award şi a fost nominalizat pentru Emmy Award.
„Am văzut Şase lecţii de dans în şase săptămâni acum 20 de ani, într-un mic teatru, la Bonn, în Germania (şi azi mai e în repertoriu) şi mi-a mers la suflet. Acţiunea se petrece în Florida anilor ’80, plină de prejudecăţi şi nedreptăţi sociale. În America s-au schimbat multe de atunci, dar iată, azi, în jurul nostru, ne ciocnim de aceleaşi probleme: bigotismul, lipsa de comunicare în familii, discriminarea acelora cu orientări sexuale diferite, singurătatea la bătrâneţe, lipsa unor prieteni de suflet, la nevoie… Farmecul acestei piese este că atinge toate aceste elemente sensibile, fără să intre în patetism, păstrând constant şi bine echilibrat limbajul de comedie. Iar dansul devine o metaforă a apropierii între oameni. Cum descrie Michael, în piesă, foxtrot-ul: “…un paravan în spatele căruia puteai să-ţi lipeşti, liniştit, pântecele de persoana dorită, fără să fii arestat”, a explicat regizoarea Lavina Jemna Oltenau.
Print