Pe lângă o istorie lungă și ofertantă, spațiile de joc în aer liber destinate artei teatrale au și un prezent captivant, în care se exprimă mereu idei noi sau cel puțin idei vechi în forme noi în diferite țări europene și în multe orașe americane. La vremea când teatrul a experimentat tot, e timpul pentru redescoperiri ale unor posibilități ce pot configura un viitor deloc oricum altfel decât monoton.
Exemplele sunt multiple, ca și avantajele teatrului în aer liber, de care ne aducem aminte mai ales vara, când în multe orașe din Europa viața teatrală se oprește pentru a o lua de la capăt în toamnă. Există însă și metropole în care parcurile, catedralele, terenurile de joacă, terenurile de sport sau pur și simplu curțile ofertante ale unor locuințe particulare se transformă în săli de spectacol în aer liber, care atrag artiști dornici să încerce lucruri noi și spectatori dispuși să intre în joc oricând, nu numai în festivaluri.
La Londra, de exemplu, spectacolele în aer liber trăiesc parcă o nouă viață, fapt remarcat și de observatorii fenomenului cultural, și de spectatorii dispuși să intre în joc. Popularitatea acestui tip de producție, spun creatorii și organizatorii, se datorează diversității pe care o permite spațiul deschis și ineditul, experimentalului pe care el îl încurajează. Forța de atracție a noutății pare să funcționeze permanent și există o categorie foarte largă de spectatori dispuși să cumpere bilete deloc ieftine pentru a vedea un spectacol de teatru în aer liber, într-un spațiu frumos. Aceasta este explicația simplă a producătorilor britanici, care săptămâna trecută au anunțat că în luna iunie Open Air Theatre din nordul Londrei a reușit să vândă nu mai puțin de 5 000 de bilete la spectacolul „Să ucizi o pasăre cântătoare”, adaptare după celebrul roman al lui Harper Lee, care se joacă în aer liber, iar în luna mai Chester’s Grosvenor Park Open Air Theatre a înregistrat o creștere de 300% în vânzări, în comparație cu vânzările de anul trecut. „Actorilor și spectatorilor chiar le place să fie împreună în aer liber. Totul are un aer informal. Oamenii pot aduce de mâncare, nu stau într-o sală întunecată, cu ușile închise, și vin cu familia. Iar actorii pot stabili o relație mai apropiată cu ei și pot interacționa mult”, spune Nancy Davies, care lucrează la teatrul din Grosvenor Park din 2010, când a fost înființat.
În ceea ce privește creația în sine, spațiile deschise de acest gen înseamnă noi instrumente de lucru pentru artiști – actori, regizori, scenografi deopotrivă – și noi forme de expresie de explorat. Lipsa unui decor fix, prestabilit, și recursul la elemente cu un grad mai mare de sugestivitate, folosirea spațiului gol sau recursul la alte soluții pentru decor îi obligă pe creatori să se adapteze și să caute mereu altceva. Watch This Space este o trupă londoneză care va susține reprezentații în diferite spații din capitala Marii Britanii – la piața Brixton, în stația de autobuz Vauxhall, în două spitale, în fața unei bisericii, dar și în fața Teatrului Național. Pentru publicul tradițional din sala de teatru, un eveniment inedit, care stârnește curiozitatea. La fel și pentru trecătorii care se opresc să privească și care, după câteva minute, înțeleg ce se întâmplă.
Oliver Gray, directorul artistic al companiei Illyria Open-Air Touring Theatre, este convins că atmosfera joacă rolul-cheie în acest gen de spectacol, acum din ce în ce mai popular pentru că este accesibil și pentru că favorizează diversitatea. Trupa pe care o conduce și care a luat ființă acum douăzeci și trei de ani, începând cu un repertoriu aproape exclusiv shakespearian, se pregătește să joace „Robin Hood” la Castelul Kellie din Scoția, precum și un „Macbeth” la Catedrala Elgin din Moray. „Nu e numai faptul că acolo, la catedrală, e o acustică foarte bună. Locul acela, o ruină, are ceva tulburător și asta amplifică tensiunea dramatică. Acolo ochiul e atras de ce nu se vede. Pustiu și gol, atât de potrivit pentru piesa lui Shakespeare”, a explicat Oliver Gray.
Dincolo de convenția spațiului, de importanță hotărâtoare în artele spectacolului, teatrul caută și pare să găsească mereu teritorii noi de explorat, teritorii în care se adună comunități și se încearcă formule, idei, abordări. Unele cuminți, altele extravagante, care demonstrează că nu există nu număr de rețete, ci posibilități fără număr de a spune o poveste în fața unui public. Iar spațiul conturează povestea și povestea conturează spațiul, într-o legătură ce păstrează întotdeauna ceva misterios în ochii unui public dispus să vadă ceea ce poate nu a mai văzut.
Vara aceasta o mulțime de companii teatrale din Europa fac turnee în locuri neconvenționale și susțin reprezentații în spații în aer liber, în orașe și în unele zone rurale, care au toate atuurile să atragă destui spectatori. E drept, practica aceasta le aparține în cea mai mare parte artiștilor care fac parte dintr-o tradiție teatrală impresionantă. Despre artiștii din țările mici, printre care și România, se poate spune că sunt la un început de drum și-și arată spectacolele timid și destul de rar în câteva spații citadine.