Ruxandra Vera Ştefan
Întotdeauna, am trăit cu impresia că „mignon” înseamnă mic. Dacă se spunea despre o persoană că este „mignonă”, pentru mine, însemna că este mică de statură. În fapt, cuvântul se traduce prin „drăguț”, „delicat”, însușiri ce caracterizează într-adevăr spațiul de joc proaspăt deschis la numărul 1 al străzii Hristo Botev. Teatrul Mignon se remarcă printr-o „plăcuță” mare roșie pe care îi este înscris cu alb numele. Clădirea este veche, cu scară interioară circulară și lift în mijlocul ei. Sala de spectacol, ce poate găzdui de la 50 până la 70 de spectatori, atrage atenția, în ciuda așteptărilor, prin măreție. Încăpere înaltă, cu arcade laterele și cupolă împodobite cu ornamente arhitecturale. Impunător, dar totodată simplu. Pereți albi, scaune roșii, un roșu ceva mai aprins decât cel care se poartă, de obicei, în sălile de spectacol – clasic și, totodată, chic.
Teatrul Mignon s-a deschis vineri, 10 mai, ora 20.30 cu piesa Vocea umană de Jean Cocteau, în regia doamnei Sanda Manu. Actrița Oana Pellea este cea care a jucat pentru prima dată pe noua scena. Să inaugurezi un spațiu de joc este ca și cum ai da viață unei statui pe care te-ai muncit să o cioplești cu proprile-ți mâine, așa cum am aflat din discursul de început că au făcut cei care își doreau să înfăptuiască acest vis. Este muncă de meșter Manole sau de Pygmalion în vederea aducerii la viață a unei Galateea. De acum încolo „creatura” va deveni din ce în ce mai umană. Nu întâmplător piesa inaugurală s-a numit Vocea umană. Omul sfințește locul, iar forța cuvântului este primordială. Deși textul surprinde felul în care se încheie telefonic o poveste de dragoste, vocea inconfundabilă prin candoare și totodată hotărâre a Oanei Pellea rostește cuvintele magice, mai magice ca „te rog”: „Te iubesc”. O spune omului de la celălalt capăt al firului, această prezență absentă care solicită parcă publicului să-l „implorăm” să existe, luând exemplul celei care îi mărturisește, printre lacrimi, dragostea. Dar, oare nu putem fi noi, spectatorii, la celălalt capăt al firului, celor cărora ne sunt mărturisite sentimentele actriței. La dragoste, răspunzi tot cu dragoste, pentru că frumosul, generozitatea, adevărul ce sălășluiesc într-o persoană sau în artă, te cheamă și te transformă. „Pentru a crea dragostea față de mine, fac ca în tine să se nască ceva ce îmi aparține.”[1]
Teatrul Mignon este, așa cum afirmă, Florentina Ciocănea, directorul instituției „nou-născute”, o șansă dată unor visuri împărtășite cu prieteni, o șansă dată unei clădiri minunate, un cadou făcut iubitorilor de teatru dar, și celor care, poate, nu i-au descoperit încă puterea magică. Prin energia locului, la Teatrul Mignon chiar te poți bucura de farmec și tihnă.
[1] Antoine de Saint-Exupéry, Citadela, Editura Rao, București, 2006