Din ciclul „teatru social” în direct… Gluma se îngroaşă şi teatrul se transformă în circ. Trăim în plin circ. Şi dacă n-ar fi atât de dramatic, ar putea fi chiar amuzant. După ce Daniel Barbu, în ipostaza lui de ministru al Culturii, a periclitat cam tot ce-a putut şi a pus în pericol cam tot ce i-a permis funcţia, a făcut ca banii pentru FNT să ajungă la destinaţie în ultimul moment, a reuşit desfiinţarea prin „cuplare” a unor instituţii de spectacol şi apoi a avut tupeul să şi deschidă festivalul „Viaţa e frumoasă” organizat de fuzionatul Teatru de Operetă etc. etc. etc., de curând, la Craiova, la întâlnirile SpectActor, unde a fost invitat, a făcut o afirmaţie năucitoare. Sigur că toată presa a stat la pândă şi a vânat „gafa”. Dar nu despre asta e vorba… „Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri «Shakespeare» sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul «Shakespeare» de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate”, a spus ministrul Barbu referindu-se la Programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA. Sigur că toată lumea fie ea interesată sau nu de bolnavii cu pricina a sărit revoltată. Dar problema e, aşa cum însuşi domnul ministru Barbu o spunea, că „nu suntem în Africa de Sud”. Şi nu putem număra spectacolele care vor veni la primăvară în Festivalul Shakespeare în câţi bolnavi lăsăm să moară şi câţi alegem să trăiască.
O afirmaţie care, în „inocenţa” ei generată de o „dragoste” pentru cultură şi pentru teatru şi pentru Shakespeare fără precedent… aduce un mare deserviciu teatrului, care pentru o anumită categorie de public va deveni chestia aia care le ia banii bolnavilor şi medicamentele de la gură. Şi face un mare deserviciu şi Festivalului Shakespeare. Incompetenţa care, într-o tăcere complice, este lăsată să înflorească în ultima perioadă, a atins prin această afirmaţie un punct culminant greu de bătut…
Pe de altă parte, în acelaşi trend al „susţinerii” culturii pe care l-a adus cu sine guvernarea USL, se înscrie şi recenta prăbuşire a conducerii TVR. Şi în acelaşi circ dramatico-amuzant, depinde din ce unghi priveşti. Cert e că suprimarea TVR Cultural, surpriză, chiar a salvat televiziunea din criză… de vreme ce, la doar un an, unul dintre canalele pe care le păştea închiderea, nu doar că nu s-a închis, dar a scos-o la păscut pe oaia Pufulica, la relansare. Dar Pufulica nu i-a adus noroc şi, la câteva zile, tot în plin circ, preşedintele Săftoiu s-a prăbuşit cu oaie cu tot, şi ca-n orice comedie bună, în care hoţul strigă „hoţii!”, şi-a dat demisia acuzând politizarea TVR şi, cum altfel, exprimându-şi compasiunea pentru familiile afectate de disponibilizări…
Caragiale ar fi invidios!
Print