Spații neconvenționale și decoruri descompuse sau care urmează să se descompună, muzică originală, autentică, chiar ritualică, personaje ca niște umbre, fără o identitate precisă, poezie în loc de acțiune dramatică propriu-zisă, acestea sunt doar câteva caracteristici ale unor spectacole produse de Teatrul ZAR din Polonia, un teatru care mizează pe producții atipice, fără intenția de a monta texte consacrate sau contemporane, ci de a-și crea și închega propriul limbaj teatral. S-a născut în jurul unei expediții în Georgia, între 1999 și 2003, iar de atunci și-a centrat miezul în filosofia și „funcționalitatea” sunetului. Teatrul ZAR a pornit de la o altă premisă decât cea cunoscută nouă prin filonul culturii antice din Grecia – teatrul nu înseamnă doar „a vedea”, ci și „a auzi”. Așa cum unii regizori și-au îndreptat atenția înspre un teatru de imagine, Jarosław Fret, motorul acestei mișcări, mizează pe sunet ca o nouă modalitate de a spune povești. Spectacolele sale creează impresia puternică de teatru ritualic sau de religiozitate, fără a-și aroga însă, niciuna dintre definiții.
Inspirați de moștenirea pe care Jerzy Grotowski a lăsat-o poporului polonez, îi preiau cuvintele pentru a-și motiva alegerile în materie de mijloace de expresie: „Dumnezeu a creat teatrul pentru cei cărora biserica nu le era de ajuns.” Față în față cu spectacolul „Armine, sister”, invitat și la ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, ai senzația că asiști, cel puțin la nivel senzorial, la dispariția unei națiuni. E suficient un nume cu o sonoritate puternică – Armine – care să te ducă imediat cu gândul la Armenia, iar celălalt cuvânt – soră – să creeze toate acele ramificații ale unui arbore genealogic care să sugereze apropierea, înrudirea, familiaritatea. Într-o casă dezafectată, cu pereții de cărămidă veche, îmbibați de istorie și de timpul care s-a scurs printre firide, câteva femei sunt schingiuite, în timp ce bărbații desfac stâlpi care se transformă în mormane de nisip. La o conferință din cadrul Olimpiadei Teatrelor, Simona Sala, una dintre interprete, a vorbit despre „Armine, sister” ca despre un spectacol care i-a modificat pentru totdeauna percepția asupra teatrului, pentru că astfel a realizat că spectatorul nu este doar un privitor comod, ci un martor care, dacă alege să iasă din sala de spectacol, va lăsa urme în nisip. Cu alte cuvinte, toți suntem martori și ne imprimăm deciziile și alegerile în istorie sau în cursul desfășurării acestei lumi.
Dacă „Armine, sister” este dedicat genocidului produs în cazul poporului armean, „Medeas: On getting across” este un spectacol care a avut premiera la festivalul Olimpiada Teatrelor și care transpune într-o viziune poetică problema imigranților care afectează Europa și nu numai. Scriitorul de origine greacă, Dimitris Dimitriadis, a compus un text pornind de la mitul Medeei pe care Jarosław Fret și Simona Sala au ales să nu-l traducă, cu riscul de a pune spectatorul în dificultatea de a ghici ce se întâmplă în spațiul de joc. Într-o sală a Institutului Grotowski din centrul vechi al orașului Wrocław, Medeea traversează marea simbolizată prin sacoșe umplute cu apă care sunt coborâte în mâinile sale. De jur împrejur există doar uși și ferestre dislocate, amintirea unui posibil „acasă”. Medeea din spectacolul lui Jarosław Fret nu este personajul mitic pe care noi îl cunoaștem din legende. Din mitul Medeei s-au păstrat doar ideea de sacrificiu și de suferință supremă născută din pierderea familiei. Pe ritmurile muzicii orientale din Cairo, Teheran și Istanbul e greu să ne imaginăm că „Medeas: On getting across” ar putea fi un manifest politic, în ciuda subiectului abordat. Totul, de la început până la sfârșit, este un poem vizual și sonor, în care în loc să aplauzi, pleci sau mori cu Medeea pe mare. Sala este inundată de un fum cețos care simbolizează apa și care se risipește până pe coridorul institutului.
Producțiile Teatrului ZAR sunt acele spectacole care chiar dacă nu pot fi ușor decriptate sau pot părea chiar pretențioase, cel puțin nu te lasă să pleci din sală cu mintea goală. O imagine se va desprinde din întreaga reprezentație și-ți va rămâne pe retină sau ritmurile muzicale vor răsuna mai departe până când se vor stinge sub zgomotul pașilor tăi.
Teatrul ZAR, Polonia
„Armine, sister”
Regia: Jarosław Fret
Dramaturgie muzicală și montaj: Jarosław Fret
Organizare sonoră modală: Aram Kerovpyan
Colaborare vocală: Virginia Pattie Kerovpyan
Decor creat de o echipă condusă de: Piotr Jacyk: Maciej Mądry, Krzysztof Nawój, Paweł Nowak, Bartosz Radziszewski, Andrzej Walada
Lumini: Maciej Mądry
În distribuție: Davit Baroyan, Ditte Berkeley, Przemysław Błaszczak, Alessandro Curti, Jarosław Fret, Murat Içlinalça, Dengbej Kazo, Aram Kerovpyan, Vahan Kerovpyan, Kamila Klamut, Aleksandra Kotecka, Simona Sala, Orest Sharak, Mahsa Vahdat, Marjan Vahdat, Tomasz WierzbowskiTeatrul ZAR, Polonia
„Medeas: On getting across”, un spectacol de Jarosław Fret și Simona Sala
Concept, regie: Jarosław Fret
Distribuție: Simona Sala
Interpreții muzicali: Fatma Emara, Marjan Vahdat, Selda Őztűrk
Corul: Aleksandra Kotecka, Tomasz Wierzbowski, Orest Sharak, Davit Baroyan, Jarosław Fret
Text: Dimitris Dimitriadis
Print