Andrzej Saramonowicz (n. 1965) este un nume relativ nou pentru publicul românesc. Dar este deja un nume în Polonia natală, unde activează ca regizor, actor, scriitor de piese şi scenarii. Spre deosebire de alte cazuri, când distincţiile n-au ajutat (dimpotrivă – mai mult au încurcat), un premiu obţinut la început de carieră l-a propulsat pe calea succesului, ajungând să producă şi să regizeze unele din cele mai mari hituri ale cinematografiei poloneze din ultima decadă. Printre ele – Testosteron (2007), o ecranizare a piesei sale de teatru cu acelaşi titlu, prima dintr-o serie de comedii ce aveau să revigoreze peisajul umorului polonez. Tradus într-o mulţime de limbi şi montat cu succes pe scenele europene, textul şi-a căpătat anul acesta şi varianta românească – la Godot Café-Teatru din Bucureşti, în regia lui Zalán Zakariás.
„O comedie cu şapte bărbaţi la o nuntă eşuată” este subtitlul prezentării acestui spectacol, ce te duce cu gândul la… „Bărbierul din Sevilla”. Nu, nu în ceea ce priveşte subiectul, ci modalitatea de abordare a poveştii. Ca şi în piesa lui Beaumarchais sau în opera lui Rossini, situaţiile sunt mediate, comentate sau rezolvate de un personaj aparent exterior conflictului. Nu bărbierul (spiţerul, muzicantul, pamfletarul, econonomistul sau gazetarul ce fusese Figaro la viaţa lui), ci… ospătarul. Piesa are structură clasică, „recunoaşterile aristotelice” apar la ţanc, iar unităţile de timp şi loc sunt respectate. Dar nu este deloc simplu a coordona – într-un spaţiu scenic limitat – un număr de şapte personaje. Ca şi în operă, un contrapunct inteligent le grupează în duete, terţete, cvartete, cvintete, oferind fiecărui solist o partitură inedită, în consonanţă cu ceilalţi.
Marian Râlea
Nimic nu este ceea ce pare. Mediteraneanul tată grec (exotic, probabil, într-un peisaj polonez voios, dar potolit) îşi revendică tradiţia elină, deşi singura sa legătură este una biologică, deloc educaţională. Fiul său, ornitologul Cornel – vedetă de televiziune – îşi datorează faima unei declaraţii făcute de un politician dornic să-şi ascundă eşecul diplomatic. Prezumtiva lui viitoare nevastă e o cântăreaţă cu cariera în derivă, ce vrea să folosească scandalul nunţii eşuate ca marketing pentru noul ei album. Celălalt fiu, juristul Ianusz (elenizat forţat în Iannis), mimează o existenţă stabilă, minată în fapt de o căsnicie nevrotică. Ziaristul Tretin, confundat cu presupusul amant al miresei fugare, este victima unei şocante descoperiri din trecutul soţiei sale, legată de un alt personaj – rockerul „Fistic”, coleg de trupă al cântăreţei buclucaşe, – deprimat de eşecul unei iubiri religios-platonice. Microbiologul „Gândac”, amic al mirelui părăsit, este un tip neîndemânatic şi timid, ce se va transforma ulterior într-un adevărat dandy. Dar cel mai complex personaj – pitoresc-uman – este ospătarul Titus (nu Andronicus, în pofida acceselor sale de violenţă fizică şi verbală), acest Figaro involuntar, aparent insensibil la povestea ce se derulează, dar care va fi absorbit, până la urmă, de vârtejul extraordinar de întâmplări din jurul său.
Pe scenă sunt trecute în revistă, pe rând, toate prejudecăţile sexiste masculine – suscitate de neprevăzutul abandon matrimonial, în toate registrele – ca tradiţie socială, ca filosofie de viaţă modernă, ca golănie, ca machism şi, de ce nu, ca pur comportament biologic. De vină – evident – hormonul ce dă titlul piesei. Legăturile cauzale se succed spectaculos, dovedind încă o dată că prezentul, oricât de surprinzător ar părea, nu este decât o consecinţă logică a unui trecut pe care nu-l cunoaştem în întregime.
Vlad Logigan, George Remeş, Tudor Pârvu
Autorul reuşeşte să menţină umorul ca prezenţă continuă, fără scăderi, întrerupt adesea de explozii de ilaritate. Fireşte, în mod foarte polonez, alcoolul punctează şi adună momentele – şi la bucurie, şi la întristare. Limbajul este licenţios pe alocuri (spectacolul este promovat ca „nerecomandat persoanelor sub 16 ani”), dar normal, la modul colocvial, fără nicio legătură cu excesele de coprolalie întâlnite la unii dramaturgi ce vor să-şi aroge prin asta modernitatea şi nonconformismul. Din când în când, însă, „vocea autorului” se aude cam mult, în detrimentul personajului.
Tânărul regizor Zalán Zakariás nu se află la prima lui întâlnire cu textul. În urmă cu doi ani l-a montat în varianta sa maghiară la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe, al cărui conducător artistic este. Ca şi atunci, îşi alege o distribuţie predominant tânără, cu excepţia tatălui cel adulterin interpretat cu vino-ncoa de Marian Râlea. Tare dor ne era de domnia sa într-un astfel de rol, în care îşi foloseşte şi nativele-i însuşiri – ghiduşie şi inventivitate, dar şi pe cele dobândite – intuiţia şi experienţa unei cariere serioase. Capacitatea de a schimba stări şi registre, de a păstra şi în furie şi în ironie o solidă componentă umană – îl fac starul acestui spectacol. Fiii săi din piesă, fraţi gemeni, dar cu mame diferite (!), au partituri mai puţin complicate, de care se achită cu succes Tudor Pârvu (Cornel) şi Lucian Iftime (Iannis), în lupta cu acceptarea (măcar de formă) a discutabilei autorităţi a unui tată cu trecut nebulos.
Lucian Iftime
Partitura firavului microbiolog „Gândac” este una generoasă, pe care Vlad Logigan o speculează cu talent, reluând procedee comice verificate cu succes. Rezultatul este imediat, la scenă deschisă – râsete şi aplauze. Tudor Aaron Istodor joacă reţinut rolul ziaristului, transformarea acestuia din victimă în sfătuitor într-ale vieţii, pentru a fi distrus de o descoperire scandaloasă, dar tocmai prin asta mântuit şi împlinit. Chitaristul „Fistic”, membru al trupei Alicia & Spermatozoizii (!), îl are ca interpret pe Marin Grigore, care îşi foloseşte imaginea macho şi aptitudinile muzicale pentru a întruchipa un personaj din ce în ce mai întâlnit în scenariile contemporane: muzicianul sex, drugs & rock’n’roll, cu tot ce presupune fişa postului.
Ultimul, dar câtuşi de puţin cel din urmă – ospătarul Titus este jucat cu naturaleţe şi rigurozitate de George Remeş, care îşi adjudecă astfel cel mai nuanţat rol din piesă. Trecerea de la filosofia „golănaşului” care le ştie pe toate şi râde de problemele clienţilor – la persoana matură şi echilibrată din finalul spectacolului – se face gradat, fără bruscheţea pe care ar presupune-o răsturnarea de situaţe din viaţa amoroasă a personajului şi descoperirea uluitoare care îi urmează. O realizare actoricească remarcabilă prin seriozitatea construcţiei.
George Remeş şi Marian Râlea
Revenind la terminologia muzicală: sub bagheta dirijorului Zakariás, ariile fiecărui solist sunt cântate sensibil, scrise şi îmbinate corect de autori dăruiţi. Ingredientele adaptării la spaţiu şi timp nu lipsesc: de la inside jokes din lumea teatrului (independent sau nu) până la talk-show-uri de televiziune, „vedete” şi actuala dilemă – „nuntă sau happening”. Ingrediente benefice publicului şi actorilor deopotrivă, cărora li se adaugă cele regizorale, verificate cu acelaşi succes: exerciţiile de actorie „în viu” (punerea în situaţie), scena demnă de „Full Monty”, solourile de chitară şi finalul fals – „E-atât de greu să fii bărbat…” Rezultatul: un spectacol cu mult umor, dar şi cu tristeţea descoperirii – iar şi iar – a metehnelor societăţii noastre globalizate, pe care de multe ori le ignorăm, dar care ne sapă – încet şi sigur – bucuria existenţei.
Dar, vorba unui personaj obidit al piesei, „pe lumea asta mai există şi dragoste, nu doar happening”. Din nou, o poveste de viaţă care nu e a noastră ne învaţă sau măcar ne reaminteşte ceva. Iar când luminile scenei se sting, ne trezim înfăşuraţi în complicitatea caldă a clubului ce poartă numele celui mereu aşteptat, ca şi cum cineva ne-ar feri să ne lovim prea repede de viaţa de afară. Aici, şi când nu se mai joacă, teatrul rămâne. Să nu ne grăbim. Să mai bem un pahar. Realitatea poate să mai aştepte.
Godot Café-Teatru
„Testosteron” de Andrzej Saramonowicz
Regia: Zalán Zakariás
Scenografia: Iza Tărţan
Distribuţia:
Stavros – Marian Râlea
Cornel – Tudor Pârvu
Iannis – Lucian Iftime
“Gândac” – Vlad Logigan
Titus – George Remeș
Tretin – Tudor Aaron Istodor
“Fistic” – Marin Grigore
Foto: Adi Bulboacă
Print