La cea de-a X-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, Teatrul Schaubühne din Berlin a fost invitat să participe cu „Richard al III-lea”, în regia lui Thomas Ostermeier, spectacol care a fost prezent și la celebrul Festival de la Avignon.
Actorii lui Ostermeier l-au convins să vină pentru prima dată la Craiova, în urma experienței pe care au avut-o acum câțiva ani, când au fost invitați cu spectacolul „Hamlet”. Astfel, pe 23 aprilie, când s-au împlinit fix 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, a fost programată reprezentația „Richard al III-lea”, iar Thomas Ostermeier a susținut o conferință de presă amintind despre această zi „fatidică” care poate îi va ruina spectacolul.
Seria de întrebări a fost deschisă de George Banu, iar regizorul a vorbit despre importanța actorilor într-un astfel de spectacol, despre viziunea sa asupra lui „Richard al III-lea”, dar și despre modul în care au încercat să modernizeze acest text.
Ai lucrat pe un prinț Hamlet și acum pe un rege, Richard al III-lea. Problema puterii este una importantă în ambele cazuri. Care este următorul „oaspete” shakespearian la Schaubühne?
M-am gândit în ultimele zile chiar la această întrebare și poate acum e momentul să fac acest anunț. Există posibilitatea să realizăm o tetralogie, să începem cu „Richard al II-lea” și să continuăm cu piesele dedicate regilor Henry. Putem monta câte o piesă în fiecare an și, la final, vom avea o săptămână doar cu spectacole după Shakespeare în teatrul nostru.
Câți ani jucați un spectacol?
„Hamlet” a avut premiera în 2008 și s-a jucat de 280 de ori până acum. „Richard al III-lea” se joacă doar de un an, dar are deja 80 de reprezentații. În Berlin, acest spectacol se joacă într-o sală care s-a construit special la Schaubühne și care seamănă cu cea de la Teatrul Globe. Acolo publicul e foarte aproape, iar actorii joacă în mijlocul lor, experiența este cu totul alta față de ceea ce se va întâmpla aici, în seara aceasta.
Care sunt punctele forte ale spectacolului „Richard al III-lea”?
Am spus-o înainte de repetiții și după terminarea acestora că punctul forte al acestui spectacol este trupa de actori. Este foarte greu să montezi acest text și știu multe povești în care ceilalți actori l-au tras în jos pe cel care interpreta Richard al III-lea. Este foarte dificil să joci acest personaj dacă nu ești susținut de un grup de actori foarte buni, pentru că ești tot timpul pe scenă… Cred că am reușit să creăm acest grup omogen în mijlocul căruia Lars Eidinger joacă excepțional acest rol. El trebuie să înțeleagă toate strategiile și tacticile din text. „Richard al III-lea” este printre primele piese scrise de Shakespeare, ceea ce înseamnă că la nivel dramaturgic nu este în totalitate dezvoltată. La urma urmei, este vorba despre un tânăr care vrea să aibă totul, care demonstrează totul și uneori poate este prea mult. Chiar și subiectul în sine este foarte dificil de urmărit. Ca să înțelegi tot mecanismul complex prin care Richard al III-lea câștigă puterea trebuie să înțelegi toate subtilitățile, toate strategiile și, mai ales, scena în care primarul Londrei îl roagă să accepte coroana, iar el timp de 15 minute refuză și susține că e apropiat de Dumnezeu, că nu-l interesează puterea. Este, într-adevăr, un joc diabolic pe care nu-l poți asimila decât dacă ai înțeles întreaga poveste și dacă ai înțeles că Richard III este, înainte de toate, un actor care joacă toate aceste lucruri. Doar atunci când îți dai seama că se preface că nu vrea puterea te poți bucura de acea scenă. De aceea, ca să montezi „Richard al III-lea” ai nevoie de foarte mulți actori care să joace la un nivel foarte înalt și care să se susțină reciproc.
Ce modificări ați făcut asupra textului pentru a-l moderniza?
În actul IV și V, de exemplu, se relatează bătălia de la Bosworth care este foarte greu de redat pe scenă cu toate nuanțele sale. Prin urmare, am renunțat la această scenă. Monologul aproape fizic de la sfârșit simbolizează bătălia. Sunt întotdeauna surprins când îi aud pe oameni spunând despre Richard al III-lea că este rău, diabolic, un criminal care ucide pentru a obține puterea. Dar nu este așa, de la început până la final, mâinile sale nu sunt mânjite de sânge. Este, mai degrabă, un text în care prin limbaj el îi convinge pe alții să ucidă. „Richard al III-lea” este o piesă despre puterea limbajului și despre manipularea prin acest mijloc. Nu este o piesă despre puterea răului, ci despre un personaj care cucerește tronul prin limbaj. Prin el se reflectă răul din societate.
Print