Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Thomas Ostermeier…
„Există o latură de efect realist în munca mea; în direcția asta mi-am îndreptat cercetarea în acești ultimi ani și am impresia că mai am de explorat realul încă vreo zece ani. Pot spune că mă fascinează realitatea și vreau să arăt teatrului ceea ce m-a făcut realitatea să văd în viață. Dar, în abordarea mea scenică, vine întotdeauna și momentul în care încerc să surmontez realitatea, să o depășesc și să transform interpretarea realist balansând înspre ceva care se plasează mai aproape de vis și de coșmar. Mă interesează felul în care un personaj trăiește o situație din perspectiva interioară. În viața reală, de pildă, când treci pe lângă moarte, nu mai percepi realitatea la fel. Timpul curge într-un alt tempo. Ai impresia că realitatea se transformă. În spectacole, încerc să redau felul în careunele personaje trăiesc situațiile, cu alte cuvinte, încerc să arunc, prin lumină, muzică, viteză, scintilație… o privire în interiorul personajului. Din punctul meu de vedere, e în primul rând treaba actorului să ofere această viziune interioară a personajului. Nu folosesc foarte mult noile tehnologii; pentru ca să recurg la ele, trebuie cu adevărat ca acest lucru să aibă sens. Nu mă interesează să lucrez cu tehnologiile moderne. Cred că e mai important să ne concentrăm pe forța teatrului: pe actor și pe energia prezenței sale scenice.”
(Fragment din volumul, „Thomas Ostermeier”, introducere și convorbiri de Sylvie Chalaye, traducere de Codruța Popov, Teatrul Național Mihai Eminescu-Timișoara, FEST-FDR 2014)