Gabriel Garcia Márquez a scris Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, text care ilustrează tema Macondo, în anul 1972. Cu zece ani înainte de a i se decerna premiul Nobel pentru literatură. Frumusețea, dinamismul, dar și dramatismul poveștii, puternica ei vizualitate nu puteau lăsa indiferentă cea de-a șaptea artă, care a oferit o ecranizare pe al cărei generic figurează Claudia Ohana și Irene Papas.
Povestea nu le-a rămas indiferentă nici scenelor românești de teatru. Prima dramatizare a nuvelei, prima de care am eu cunoștință, firește, i se datorează lui Ion Sapdaru care a și transpus-o într-un spectacol de bună calitate, montat cu trupa Secției române a Teatrului de Stat din Oradea. Sapdaru a contat inteligent pe muzica Cesariei Evora, dar și pe superba coregrafie a Victoriei Bucun. Roluri remarcabile, importante pentru palamaresul propriu și nu numai semnau în spectacolul jucat sub titlul Fantastica și trista poveste a candidei Eréndira și a nesăbuitei sale bunici actorii Angela Tanko (Eréndira), Mariana Vasile (Bunica) și Șerban Borda (Ulise). Cu toate acestea, era vorba mai curând despre un spectacol „de trupă”, iar cel mai adesea ceea ce se chema funcționărește „colectivul artistic al Teatrului de Stat din Oradea” a atins respectiva condiție.
Șaptesprezece ani mai târziu scrierea lui Márquez l-a tentat pe regizorul de origine rusă Yury Kordonsky, deja de ani buni stabilit în Statele Unite. Kordonsky a revenit astfel la Teatrul German de Stat din Timișoara, acolo unde oferise în anul 2013 o remarcabilă versiune a Pescărușului. Dincolo de regia fabuloasă, recompensată cu premiul UNITER, dincolo de interpretarea performantă dată rolurilor principale de Olga Tὄrὄk (Eréndira), Ida Iarcsek-Gaza (Bunica) și Horia Săvescu (Ulise), dar și de contribuția remarcabilă a tuturor componenților distribuției, spectacolul care conserva cu rigoare titlul poveștii era exemplar susținut de decorul conceput de Helmut Stürmer și de Ioana Popescu. Construcțiilor masive, pieselor de mobilier ori obiectelor fizice reale li se asociază desenele în nisip executate live de Ioana Popescu.
Avem acum și o a treia versiune scenică românească produsă de Asociația culturală timișoreană Arte-Factum. Se intitulează Eréndira&bună-sa/Remix. Dacă acel & din titlu pare parcă menit să atragă atenția asupra caracterului neconvențional, lipsit de inhibiții al spectacolului (care se recomandă a fi fost inspirat de opera celebrului scriitor columbian), cuvântul remix marchează faptul că Levente Kocsárdi, actor deja cu multă experiență și cu ani buni în serviciul Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, a refăcut cu o distribuție complet modificată examenul de dizertație de anul trecut de pe urma căruia a dobândit un masterat în Regia de teatru.
Scenariul dramatic al spectacolului este semnat de Simona Donici care, după ani buni de stagiu în presa timișoreană, loc unde a scris și cronică de spectacol, s-a îndreptat probabil definitiv spre teatru. Munca ei nu este tocmai perfectă, există, după părerea mea, în economia scenariului și lucruri care puteau foarte bine să lipsească, dar are meritul esențial de a reține, dincolo de ocolișuri ori de tributul plătit vechii sale ocupații (am în vedere când spun asta referințele la realitatea dură a traficului de persoane, a exploatării sexuale a femeilor) cam tot ceea ce trebuia reținut din scrierea lui Garcia Márquez. Și Levente Kocsárdi a complicat scenariul cu o grefă despre ceea ce se poate întâmpla atunci când sunt abolite granițele dintre iluzie și realitate, atunci când trăirismul depășește toate frontierele acceptate. Din exces de zel, din necontrolarea afectelor, interpretul lui Ulise (Marin Lupanciuc) o omoară pe bune pe interpreta Bunicii (Oana Ilincăi). Sigur, la aplauze, la fel ca în Iluzia comică a lui Corneille, acolo unde Pridamant jelește deja moartea pe scenă a fiului său, Clindor, lucrurile se lămuresc definitiv.
Levente Kocsárdi a optat pentru formula teatrului în teatru. Spectacolul începe ca un party, ca un bal, ca o petrecere a cinci tineri care sărbătoresc încheierea studiilor universitare de actorie. De altminteri, cinci din cei șase componenți ai distribuției (Patricia Gavril, Oana Ilincăi, Marin Lupanciuc, Andrei Patcău și Dragoș Lupău) sunt încă studenți (la ciclul de Licență sau de Master) ai Secției de Teatru de la Facultatea de Muzică și Arte a Universității de Vest din Timișoara. Cel de-al șaselea, Alin Radu, este balerin la Opera Română din localitate și semnează coregrafia spectacolului. Câteva elemente de decor sau de recuzită inventiv găsite de arhitectul Mihai Donici (M.C. Donici), capacitatea de improvizație și de dedublare a componenților distribuției duc la schimbarea foii. Se joacă în fața noastră povestea Eréndirei, a bunicii sale bântuite obsesiv de moartea celor doi Amadis, a lui Ulise. Care se mai și întrerupe din cauza câte unui capriciu al unei vedete „premature”.
Levente Kocsárdi a avut grijă să evidențieze așa cum se cuvenea calitățile celor cinci tineri. Dans, improvizație, roluri pe bune, emoție, vibrație. Toate acestea se regăsesc în evoluțiile lor. Dacă Patricia Gavril (Eréndira) își joacă vârsta și o face în mod cu totul notabil, cu o emoție și sensibilitate autentice, Oanei Ilincăi (Bunica) îi revine un rol de compoziție. Poate pe alocuri aș fi dorit-o mai aspră, mai categorică, mai dură. În momentele „onirice” Oana Ilinca se prezintă cu mult mai bine. Cei trei băieți joacă roluri multiple. Adesea le revin crochiuri de personaj. Însă au ieșit în evidență calitățile aparte ale lui Marin Lupanciuc (foarte bun în scena în care Ulise este sedus de Eréndira, dar și în aceea a demenței, a pierderii simțului măsurii, a supra-identificării), însușirile de june prim, de cuceritor, dar și de actor de comedie ale Andrei Patcău și cele ludice și de auto-parodiere ale lui Dragoș Lupău.
Asociația culturală ARTE-FACTUM din Timișoara
ERENDIRA &BUNĂ-SA/REMIX
Dramaturgia: Simona Donici
Regia& sound-design: Levente Kocsárdi
Scenografia: M.C. Donici
Coregrafia: Alin Radu
Video-artist: Olimpiu Vuia
Cu: Patricia Gavril, Oana Ilincăi, Marin Lupanciuc, Andrei Patcău, Dragoș Lupău, Alin Radu
Data premierei: 16 august 2018