În București există un număr impresionant de teatre care funcționează în sistem privat. Câteva deja consacrate, altele care doar ce s-au înființat… și cine știe câte mai sunt în stadiul de proiect?! Având o misiune proprie, fiecare teatru încearcă să își creeze o identitate prin intermediul spectacolelor pe care le găzduiește și promovează și al publicului căruia i se adresează.
Teatrul Arte Dell’Anima se află pe strada Făinari, numărul 17D. L-am căutat într-o seară de toamnă, descoperind în împrejurimi ceva liniște atât de neobișnuită pentru Capitală. Deloc pretențios, spațiul îți inspiră cadrul perfect pentru a te ascunde de temperaturile acestei perioade. O sală cu doar câteva locuri, a cărei intimitate este întreținută de junețea actorilor ce joacă atât de aproape de public. Spectatori dornici de teatru, care știu unde și de ce au venit. Iată contextul întâlnirii cu acest teatru cochet, la premiera spectacolului „O noapte furtunoasă” de I.L. Cargiale, în regia lui Florin Liță.
Președintele Asociației, Crina Lință, a întâmpinat publicul cu o strângere de mână și dialoguri deschise. Prezența ei înainte de spectacol alături de cei curioși să descopere noul teatru susține sloganul „artă pentru suflet”. Teatrul Arte Dell’Anima urmărește să devină o punte între artiști și spectatori prin diverse evenimente artistice. Prin profesionalism, comunicare, educație și respect, echipa dorește să deschidă drumurile tinerilor creatori către afirmare, dar și publicului de toate vârstele către introspecție și dezvoltare prin artă. Pe lângă spectacole de teatru, organizează concerte, expoziții plastice, recitaluri de poezie și evenimente de binefacere.
Din dorința de a încuraja dramaturgia românească, Teatrul Arte Dell’Anima prezintă montarea celebrului text caragialian „O noapte furtunoasă” în viziunea unui regizor tânăr, Florin Liță, absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa profesor conf.univ.dr. Ion Mircioagă.
Spectacolul lui Florin Liță începe literalménte în stradă. Poate că în acest sens spațiul restrâns al teatrului reprezintă un avantaj, pentru că-i permite regizorului să introducă spectatorii în atmosfera mahalalei lui Caragiale chiar înainte de intrarea în sală. Un artificiu pe care Florin Liță l-a descoperit și exploatat în avantajul său. Aici apare și elementul surpriză, ineditul acestei montări. După ce piesa a cunoscut sute de abordări de-a lungul timpului, cu greu te mai poate surprinde. Însă autenticitatea textului pusă în valoare de actorii potriviți și o reprezentare scenică inspirată pot cuceri publicul cu aceeași forță.
Florin Liță a gândit împreună cu Ioana Colceag o scenografie nepretențioasă. Un spațiu aflat la granița dintre trecut și prezent, dintre burghezia de secol XIX și eclectismul de secol XXI. Coordonatele temporale au fost parțial omise în spectacolul lui Liță, însă imaginația spectatorului trebuie și ea solicitată până la urmă. Rezolvare ingenioasă, de altfel, care poate fi și o marcă a universalității piesei. Totul se petrece într-o încăpere din casa lui Jupîn Dumitrache, aflată în renovare: pereți acoperiți cu plastic, ziare aruncate pe jos, saci și schele. Nu lipsește, bineînțeles, steagul care tronează în mijloc. Decorul nu este nici pe departe minimalist, ci atât cât trebuie – cât să sugereze haosul specific unei astfel de activități. Scena de dragoste dinte Chiriac și Veta se petrece pe o saltea prăfuită, aruncată într-un colț. Poftele pantagruelice ale personajelor sunt conturate prin sticle goale de bere uitate sub un scaun și prin ospățul de la începutul spectacolului, când Jupîn Dumitrache și Nae Ipingescu „savurează dintr-o înghițitură” mici și cârnați. Pe fundalul unor asemenea detalii vizuale corespondente lumii lui Caragiale, apare și un element modern – prezența unui ecran pe care cu toții putem urmări ce se întâmplă în fața teatrului. Anumite secvențe semnificative pentru deznodământul intrigii se petrec acolo.
Toate tabieturile protagoniștilor, micile scăpări, mărturisirile și relațiile mai mult sau mai puțin secrete se petrec filmic în fața spectatorilor. Alegerea regizorului de a folosi același loc pentru toate acțiunile te trimite cu gândul la aparențele înșelătoare. La întrebarea dacă nu cumva toți cei din casă își cunosc tainele între ei, însă susțin cu înverșunare principii (i)morale doar pentru a-și păstra statutul social.
Succesul acestei montări îl constituie instinctul ludic în jurul căruia s-a constituit echipa de tineri artiști. Alexandru Banciu, Adrian Piciorea, Mircea Alexandru Băluță, Vlad Lință, Voicu Aaniței, Vlad Brumaru, Bianca Cuculici și Ana Crețu sunt numele celor care demonstrează că teatrul se compune din două treimi suflet și o treime talent. Deși s-a resimțit în public emoția actorilor, bucuria de a fi acolo i-a ajutat să se lase purtați de poveste. Ei sunt frumoși prin aportul tineresc pe care îl aduc clasicelor quiproquo-uri. Sunt magicieni prin puterea de a reactualiza universul sardanapalic al lui Caragiale și de a ne arăta că suntem cu toții frânturi din el. Sunt speranțe prin jocul lor curat, deloc bombastic. Sunt salvatori fiind responsabili de râsul necontrolat, în hohote, de care avem atâta nevoie pentru a ne elibera de toate simțirile negative. Sunt artiști care își caută drumurile, care își pun întrebări și se aruncă pe deplin în orice experiență teatrală. Te îndrăgostești iremediabil de ei pentru că sunt atât de adevărați într-o lume în care cabotinismul se află la mare căutare. În plus, ei fac teatru pe bune, din puținul pe care (nu)-l au și cu mult devotament. Și vor să ajungă departe.
La Teatrul Arte Dell’Anima se tot anunță nopți furtunoase. Cu furtuni de zâmbete și aplauze. Căci este locul în care își dau întâlnire acești tineri creatori pentru a se reinventa cu fiecare reprezentație. „O noapte furtunoasă” reprezintă un pas important în cariera fiecăruia dintre ei. Cei opt actori susțin cu responsabilitate și îndemânare spectacolul. Dacă în facultate au avut oportunitatea de a se apropia de personajele caragialiene, acum le (tr)aduc scenic așa cum le simt. Poate lipsește o anume frivolitate a acestora, însă ele au fost transformate în persoane, cu bune și cu rele, cu slăbiciuni și obsesii; au devenit mai umane. Florin Liță este un regizor atent la detalii, care reușește să pătrundă textul în cele mai fine substraturi. Lucrul atent cu actorii reflectă acest lucru și dă naștere unui spectacol dinamic și inteligent, augmentat de un comic provocat în doze mari, dar din rațiuni bine întemeiate.
Așa cum dorim un public educat, râvnim la artiști pregătiți să se ridice la nivelul așteptărilor. Teatrul Arte Dell’Anima susține tinerii oferindu-le un spațiu pentru a-și prezenta creațiile. Noi trebuie să îi cunoaștem și să îi încurajăm. „O noapte furtunoasă” se cere văzut și nu o dată, ci de mai multe ori, atât singur, cât și cu toți prietenii.
Teatrul Arte Dell’Anima
„O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale
Regia: Florin Liță
Scenografia: Ioana Colceag
Lumini și sunet: Florin Liță
Adaptare muzicală: Adrian Piciorea
Distribuția:
Jupân Dumitrache – Alexandru Banciu
Nae Ipingescu – Adrian Piciorea
Chiriac – Mircea Alexandru Băluță
Spiridon – Vlad Lință
Rică Venturiano – Voicu Aaniței
Ghiță Țircădău – Vlad Brumaru
Veta – Bianca Cuculici
Zița – Ana Crețu
Print