Tompa Gábor: Publicul trebuie deservit la restaurant, la bordel. Nu în literatură, nu în artă

Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Tompa Gábor …

„Nu trebuie exclus niciun strat al publicului, nicio vârstă, nicio generație, dar nu sunt de acord și, cât timp eu voi fi director de teatru voi căuta să nu cobor ștacheta de dragul nimănui. Pentru că, văzând că se întoarce din Suedia un prost cântăreț de romanțe, care face 3-4 săli pline la Sala Sporturilor, eu nu sunt de acord să fac spectacole de asemenea ieftinătate și prost-gust. Până și un student din anul I de la canto putea să cânte de zece ori mai bine aceste romanțe decât acest domn rătăcit… Opera joacă operete în același decor de acum 30-40 de ani. Cred că s-a terminat acea vreme, slavă Domnului, în care cineva se îmbrăca în Kossuth într-o operetă, apărea și lua aplauze. Putea să fie și bunică-mea și oricine, și lua aplauze. Nu, nu mă interesează aceste demagorii populiste care spun că publicul trebuie deservit. Nu este adevărat. Publicul trebuie deservit la restaurant, la bordel. Nu în literatură, nu în artă. Arta, dacă nu oglindește, cu mijloacele sale specifice, realitatea și nu încearcă să pună întrebări importante despre existența umană, dacă nu este un mijloc de educare nu numai către înalta cultură, dar și educare spre omenie, dacă nu contribuie la maturizarea individului, și nu a masei, atunci își pierde sensul. Cultura nu trebuie luată ca un mijloc de educare a masei. Asta e nenorocirea. Asta se trage din spiritul de turmă și toți dictatorii speculează numai spiritul de turmă. Este adevărat că teatrul are un efect magic asupra unui grup de oameni, asupa unei sălii… Dar cât putem extinde? Stadioane? Teatrul nu este un mijloc de agitație în masă. Este altceva. Sigur că regizorii importanți ai acestui secol au căutat participarea, apropierea, au vrut să se reîntoarcă la ritual, Brook, Andrei Șerban, Artaud, Grotowski. Dar Grotowski a devenit important și imposibil de neluat în seamă, chiar dacă nu cred că au fost mai mult de 10 000 de oameni în total care au văzut spectacolele lui. A jucat pentru 35-40 de oameni! Eu nu neg nici caracterul uneori elitist al teatrului. Sunt convins că un spectacol de teatru bun comunică ceva tuturor nivelurilor de sectatori, dar menirea lui este să formeze oameni maturi, cetățeni liberi de care avem multă nevoie, care pot lua decizii proprii, care pot să se privească în oglindă, care pot să se confrunte cu propria ființă. ”

(Fragment din volumul „Conversație în șase acte cu Tompa Gábor” de Florica Ichim, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Revista „Teatrul Azi” , București, 2003)