Tony Kushner: „Sunt o fiinţă complicată, cu o mulţime de contradicţii”

Născut la 16 iulie 1956, în Manhattan, într-o familie de evrei, Anthony Robert Kushner avea să devină în 1993 câştigătorul a două dintre cele mai prestigioase premii literare, Pulitzer Prize şi Tony Award pentru cea mai bună piesă: „Îngeri în America: Apropierea mileniului“, prima parte dintr-un diptic teatral care a făcut istorie. Un an mai târziu, în 1994, cea de-a doua parte a „Îngerilor în America“, „Perestroika”, avea să primească un nou premiu Tony… Pentru prima dată, piesa este montată acum integral şi în România, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, în regia lui Victor Ioan Frunză şi se joacă în două seri consecutiv. Povestea „Îngerilor în America” de la Metropolis va face subiectul unei minianchete din numărul viitor al revistei. Cât, cum şi de ce avem nevoie la acest moment să ne întâlnim cu „îngerii” lui Tony Kushner şi cu dramaturgul care declara că nu crede cu adevărat că ar exista viaţă dincolo de moarte şi că religia nu-i este deloc comodă, este o discuţie deschisă.

Kushner avea 38 de ani atunci când a început cariera lui de scriitor, al cărui diptic „Îngeri în America” este considerat unul dintre cele mai importante texte dramatice ale secolului trecut. La 9 ani s-a gândit prima dată că a fi scriitor e o opţiune: „Aveam opt sau nouă ani atunci când mi s-a aprins în minte că ar fi posibil… Am crescut într-o casă plină de artişti. Părinţii mei au fost amândoi muzicieni. Fratele meu este tot muzician, iar sora mea este pictoriţă, aşa că niciunul dintre noi nu s-a desprins de trunchiul familiei. În acei ani ai copilăriei m-am gândit că asta mi-ar plăcea să devin, dar pe urmă, când am mers la colegiu şi am început să citesc mai mult, am fost tot mai intimidat de treaba scriitorilor adevăraţi. Aşa că, pentru moment, am renunţat la ambiţiile mele şi am devenit medievist. Pe urmă, am făcut o şcoală ca să devin regizor de teatru, deşi atunci eram sigur că vreau să scriu, să fiu dramaturg. Numai că nu aveam destulă încredere în mine, nu mă credeam destul de bun, aşa că am hotărât, în schimb să fac regie, crezând că e mai uşor… Greşit!“

Copilăria lui Kushner, evident sau nu, avea să-l marcheze în anii când a depăşit spaimele şi a început să scrie. La numai doi ani de la naşterea lui, în 1958, familia lui Tony s-a mutat din New York în Lake Charles, Louisiana, localitatea natală a tatălui său, William Kushner, clarinetist şi dirijor. Mama, Sylvia Deutscher, cânta la fagot. Muzica a făcut întotdeauna parte din viaţa lui.

„Am plecat în Lake Charles cu doar câteva zile înainte ca un groaznicul uragan Audrey să spulbere oraşul, luând cu el 425 de oameni, printre care 145 de copii. La doi ani de la uragan, ne-am mutat într-o casă mare, din lemn, care mi se părea la vârsta aia, la 4 ani, exotică şi senzaţională.“ În afară de ameninţările cu dezastrul nuclear, copilăria lui Tony a fost fericită. „Casa noastră veche era plină de cărţi şi de muzică şi se afla într-o zonă înconjurată de păduri tropicale minunate, care mi se păreau pline de taine şi îmi dădeau fiori. Pentru mine, pădurea a rămas până azi un fel de reflexie exterioară a bucuriei şi, deopotrivă, a tristeţii. Un loc unde nu eşti niciodată singur, dar în acelaşi timp, un spaţiu ciudat, puţin înspăimântător şi trist.“

Peste ani, Kushner avea să mărturisească faptul că aceşti ani ai copilăriei i-au influenţat decisiv opera. „Mi-am dorit să explorez mişcările din cadrul războiului civil, relaţiile interrasiale, afro-americanii şi evreii, totul din perspectiva deschisă de micuţul meu orăşel.“

În 1974, Tony a lăsat în urmă Lake Charles şi s-a mutat la New York, unde a urmat Columbia University, luându-şi diploma de medievist în 1978. Curând avea să-şi descopere înclinaţiile homosexuale, iar 20 de ani mai târziu, în 1998, la o petrecere, l-a cunoscut pe Mark Harris, care avea să-i devină partener de viaţă şi cu care şi-a făcut publică legătura în 2003, la o petrecere la restaurantul lor preferat din New York.

Amândoi evrei, cuplul a primit chiar binecuvântarea unui rabin. Kushner a vorbit adesea despre răstălmăcirea Bibliei, interpretată literal, şi a explicat de ce a fost „foarte, foarte furios“: pentru că felul în care a au fost citite Evangheliile l-au păgubit pe el de drepturile civile în ceea ce priveşte căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Tony Kushner scrie în continuare piese de teatru şi eseu, traduce, este pasionat de televiziune şi, din când, în când semnează scenarii de film, privind atent la oamenii din jur şi mai ales la suferinţele lor, direct dependente de capriciile şi de cruzimea istoriei: „Câteva dintre cele mai bune scrieri ale mele sunt despre oameni adevăraţi  – nefericiţi, distruşi, îngroziţi. N-am inventat. Şi eu sunt tot aşa. Sunt o fiinţă complicată, ca fiecare dintre noi, cu o mulţime de contradicţii.”

Contradicţiile sunt substanţa poveştilor care se întretaie în „Îngeri în America”, un fel de inventar în cheie realistă a maladiilor, în sensul propriu şi figurat al cuvântului, care fac ravagii la sfârşitul unui secol obosit. SIDA, violenţa, singurătatea, alienarea, dezrădăcinarea, angoasa fac parte din destinele unor personaje care trăiesc şi sfârşesc într-o epocă a exceselor şi a neputinţelor, într-o Americă feroce, departe de umanitatea biblică, în care binele este opusul tranşant al răului. Tocmai acest „amestec” este subiectul spectacolului lui Victor Ioan Frunză. Tocmai acest „joc” cu şi de-a binele şi răul pornind de la textele biblice.

Povestea vieţii lui Tony Kushner, ea însăşi un spectacol tulbure, a dat naştere multor scandaluri, iar opiniile politice ale scriitorului, la fel ca orientările sale sexuale au făcut să curgă multă cerneală. E cunoscut faptul că importanta comunitate a evreilor din America n-a privit cu ochi buni faptul că scriitorul a criticat tratamentul israelienilor faţă de palestieni. Motiv pentru care de multe ori a fost exclus din anumite cercuri şi marginalizat. Dar dincolo de toate, rămân cuvintele lui, ca un fel de material viu şi născător de angoase, din care au ţâşnit parcă la lumină toate textele lui: „Mă chinuie incertitudinea că ar mai exista ceva dincolo de lumea materială.”

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.