„Tot universul nostru era albastru şi gol” de Nichita Stănescu

Tot universul nostru era albastru şi gol

iar noi retraşi în bulgărul numit pământ

viaţă eram deasupra şi la subsol

murind, murmurând.

 

Viii şi morţii viilor

unii într-alţii şi unii peste alţii…

 

Tot universul nostru era albastru şi gol.

Locul pe care-l ocupam, cei vii şi cei morţi

repede se ghicea sau domol

luat în neştire; sau tras la sorţi.

 

Noi ne ţineam unii de alţii

Viii şi morţii.