„La 33 de ani de când a fost realizat”, scrie Michael Church în cotidianul „The Independent”, „spectacolul lui Andrei Șerban după ultima operă a lui Puccini e la fel de proaspăt, cu coregrafia lui inspirată de t’ai chi și karate”.
Cu acest verdict este salutată în presa britanică reluarea de la Covent Garden a unei producții care a avut premiera la Royal Opera House de la Londra. Aceasta este a șaisprezecea reluare a spectacolului „Turandot” de Giacomo Puccini, în regia lui Andrei Șerban. Primele reprezentații, programate până în 16 iulie, le aduc pe scenă pe sopranele Christine Goerke și Lise Lindstrom în rolul titular.
Coregrafia semnată de Kate Flatt, care în 1984 lucra și la celebrul și longevivul musical „Les Miserables” a folosit forme străvechi, de tip ritualic, preluate din t’ai chi și karate, și contribuie, potrivit specialiștilor, la crearea unei vieți autentice pe scenă, la sublinierea unei permanențe și, de asemenea, la redarea inspirată a unei universalități ce se constituie în atuuri ale montării importante din ultimele decenii ale celebrei instituții de spectacol din capitala Marii Britanii.
Atmosfera Chinei imperiale, susține cronicarul de la „The Independent”, chiar prinde viață la Covent Garden, iar melodrama se rescrie scenic cu tot cu realismul ei, pe de o parte, precum și cu toată mitologia care o înconjoară. Grație unei concepții regizoare suple, atente la detalii și nuanțe, povestea se spune iar, la fel de seducător, iar printre artiștii pe care spectatorii îi pot vedea azi sunt și unii care au făcut parte din distribuția montării inițiale, realizate în 1984.
Acest revival, scrie și cronicarul de la „The Times”, se dovedește a fi „o expresie strălucitoare, vizual și coregrafic, a muzicii lui Puccini”. Despre un revival consistent vorbește și George Hall în articolul său din „The Stage”, unde punctează principalele calități ale unei concepții care, punând în lumină diferitele componente ale unei povești jucate și cântate abil, a creat un spectacol recomandat tuturor iubitorilor lui Puccini.
În eseul cu care se deschide albumul „Andrei Șerban. Regia de operă. Gânduri și imagini”, cuprinzând fotografii din spectacolele de operă ale regizorului român realizate de Mihaela Marin, publicat la Editura Nemira în 2015, artistul român reflectează asupra drumului său în regia de operă. Dintre convingerile și gândurile sale exprimate acolo, una trebuie reamintită cu precădere în contextul reluării producției „Turandot”: „(…) opera povestește despre oameni, despre dramele lor, la fel ca teatrul, doar că la operă percepția subtilă a emoțiilor e intermediată de muzică. Parte din munca regizorului este să ajute descoperirea, aducerea la lumină, împreună cu actorii cântăreți, a unei viziuni proaspete a gamelor atât de complexe de emoții umane, mult mai importantă decât aceea de a decide pe unde intră în scenă soliștii și corul. Cu siguranță, regia nu înseamnă controlul circulației, deși se ocupă și cu organizarea mișcării unor mase uriașe, în unele opere! Când muzica mă inspiră, încep să văd imagini, îmi apar spontan personaje vii, ființe contradictorii și complexe, între care intuiesc acțiuni posibile și astfel îi ajut pe cântăreți să transmită emoții și stări psihologice corespunzătoare. Atunci, opera intră direct în subiect, care e viața însăși. Și asta ar trebui să ne implice și să ne intereseze pe toți, fie că suntem sau nu melomani.”
Foto: Royal Opera House
Print