În Orașul Papilor, animat luna aceasta de mii de artiști și zeci de mii de spectatori veniți la festival, plutește spiritul unuia dintre copiii teribili ai teatrului francez, răpus cu ani în urmă de o boală necruțătoare.
Printre producții de top, semnate de artiști în vogă, de aspiranți aflați la ora experimentelor celor mai îndrăznețe, dornice, desigur, să revoluționeze arta contemporană, organizatorii ediției din 2015 a Festivalului Internațional de Teatru de la Avignon, prezidat de Olivier Py și desfășurat între 4 și 26 iulie, au găsit loc și timp pentru evocări. Ceea ce nu se poate spune însă și despre publicațiile și comentatorii care au reflectat fenomenul.
Excepție face cotidianul francez „Le Figaro”, care îi dedică un material nostalgic actorului francez Gérard Philipe, a cărui urmă se simte, susține articolul, pretutindeni la Avignon: pe scene, pe stăzi și la Maison Jean Vilar, spațiu simbolic în istoria teatrului european.
Avignonul îl ține minte pe artistul care în 1951, a debutat la festivalul înființat cu numai câțiva ani în urmă de Jean Vilar. Pe-atunci n-avea nici treizeci de ani, dar era deja un nume recunoscut și admirat în cinematografia franceză. La prima sa participare la evenimentul din Orașul Papilor, a citit în fața spectatorilor „Prințul de Homburg”, la indicațiile lui Jean Vilar, și a jucat apoi în „Cidul”, într-un spectacol care va fi prezent la mai multe ediții ale festivalului.
Un actor printre alții, și totuși mult mai mult. Un actor care făcuse un Caligula excepțional la douăzeci de ani și alte câteva roluri impresionante pe scena franceză. Cât despre filmul francez, el era o redută pe care o cucerise din prima. Nu va trece mult și, la nici treizeci și șapte de ani, Gérard Philipe se va stinge fulgerător. „Moartea a țintit sus”, a spus Jean Vilar în omagiul rostit la dispariția actorului, în noiembrie 1959.
Deși obsedat de prezent, de angoasele, căutările și valorile lui, festivalul și-l amintește bine pe actorul care a debutat pe scena profesionistă de foarte tânăr și a câștigat imediat apreciere unanimă. Gérard Philipe a participat la multe aventuri artistice din istoria festivalului și iubea nespus atmosfera orașului, care păstrează urmele prezenței lui pe cât de simple în viața privată, pe atât de impresionante în teatru și film.
Portretul lui există acum pe zidurile din Avignon, iar cămașa albă purtată în „Cidul” a fost mulți ani o urmă de neuitat ce bântuie orașul vara, când teatrul își arată puterea. Anul acesta, Anne-Marie Philipe, fiica artistului, și ea actriță, a venit la festival ca regizor cu un spectacol-atelier. La Chêne Noir, a coordonat o trupă de artiști tineri și talentați, cu care a lucrat un spectacol după „Legături primejdioase”, care s-a dovedit a fi și pe placul publicului.
Casa Jean Vilar, care găzduiește o filieră a Bibliotecii Naționale a Franței, o librărie și mai multe săli de lectură, dar și redacția jurnalului de festival, a adunat într-o expoziție obiecte din lumea lui Gérard Philipe: costume purtate pe scenă și în filme din 1950-1960, fotografii și afișe. Peste tot, ecrane mari pe care rulează imagini de arhivă, toate expuse sub titlul „Avignon, le rêve que nous faisons tous” („Avignon, visul pe care-l visăm cu toții”).
Întâlniri cu creatori de teatru și cineaști, comemorări, povești spuse în cadru oficial și mai ales neoficial despre acest copil teribil a cărui umbră plutește printre spațiile mai vechi și mai noi ale festivalului. Chiar mai mult, evenimente special concepute pornind de la spectacolele de neuitat ale lui Gérard Philipe. Chipul și glasul actorului (care, în treacăt fie amintit, câțiva ani a condus și sindicatul actorilor din Franța) constituie o prezență necesară, într-un context artistic care privește cu mare curiozitate spre viitor. Un viitor în care trăiește însă un trecut cu multe spații de redescoperit, cu multe zone neexplorate, despre care presa care a comentat ediția din acest an a festivalului a uitat să scrie. Ca orice umbră, umbra lui Gérard Philipe la Avignon nu este vizibilă tuturor.
Print