Un alt fel de a vedea teatrul

3stars

Există la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca o oarecare tradiție vizând valorificarea în limbaj scenic a unor scenarii de film cu proeminent impact la public. Nu mai departe decât în anul 2011 regizorul Robert Woodruff monta aici, cu o distribuție remarcabilă, Aniversarea (Festen) de Thomas Vintenberg și Morgens Rutkov. În 2015, înregistram o fericită recidivă. Tom Dugdale punea în scenă Breaking the Waves, după un scenariu celebru al lui Lars Von Trier. Încă un spectacol de palmares. De mare rigoare artistică și de autentică emoție.

La începutul anului 2018 putem consemna însă o premieră. Inaugurarea unui program teatral despre care ni s-a promis că va fi și articulat, și consistent. Intitulat Regizori de film pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Aceasta însemnând că absolvenți ai claselor de specialitate de la Universități de profil din întreaga țară vor fi invitați să monteze la Cluj spectacole de teatru. Programul începe în forță, aș zice chiar în mare forță, fiindcă cel care a avut cinstea inaugurării – regizorul Adrian Sitaru – nu s-a mulțumit cu o simplă tentativă de translatare în limbaj dramatic a scenariului colectiv (aceasta însemnând că a fost scris de el și de Alina Grigore) al controversatului său Ilegitim, al patrulea lui film de lungmetraj realizat în anul 2016. „Controversat” în cel mai românesc sens al cuvântului.  Cu zero sau aproape zero finanțare din partea autorităților „de resort” din România, dus la capăt cu bani (și ei puțini) din străinătate, primit cu reticență, dacă nu cumva chiar cu oarecare ostilitate de critica din România, având premiera internațională la Festivalul de film- secțiunea Forum de la Berlin și distins acolo cu premiul CICAE, premiu urmat de alte nouă premii și, desigur, cu reevaluările relativ tardive venite din partea filmologilor de pe maleagurile mioritice. Că doar nimeni nu e și nici nu are voie să fie profet în țara lui.

Spectacolul de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj înseamnă – aşa am fost asiguraţi de directorul instituţiei, regizorul Tompa Gábor – o premieră mondială. Atât în ceea ce privește modalitățile de transmitere a mesajului cât și în privința receptării. Carevasăzică, schema clasică a comunicării inventată de Roman Jakobson este supusă, în cazul de față, unor mutații substanțiale. Avem, e drept, pe mai departe și Emitător (E), și mesaj (M), și Receptor (M), și Cod, și Feedback, dar toate acestea sunt împănate cu tehnologie de ultimă oră. Așa se face că pe afiș și în caietul-prgram, dar și la locul faptei, întâlnim multe lucruri și mai ales foarte multe personaje ciudate. Nu tocmai familiare lumii producătorilor și spectatorilor de teatru. Nu mai avem dramaturg, în sensul de scriitor de literatură dramatică, ci scenariști (Adrian Sitaru), avem regizor (Adrian Sitaru), avem însă dramaturgie (Csep Zoltán), avem, pe mai departe, scenograf (Carmencita Brojboiu), avem, desigur, slavă Domnului!, actori și nu unii oarecare, ci cu toții foarte buni și fără de cusur stăpâni pe meserie (Bács Miklós, Sinkó Ferenc, Pethö Anikó, Buzási András, Imre Eva, Tordai Tekla, Györgyjakab Enikö, Marosán Csaba). Însă mai avem și director de imagine (Adrian Silișteanu), VFX (Digital APES), VR suport (Oroblade), 3D model (Horia Spirescu).

Să încercăm să explicăm puțin lucrurile. Povestea e în mare aceeași din filmul din anul 2016. Cina relativ îmbelșugată a unei familii numeroase, marcată însă de dureroasa absența a mamei, cu toate consecințele ce derivă de aici (tensiuni cu greu ascunse, crize psihologice) este tulburată de o vizită neașteptată. Evitată până atunci cu obstinație – et pour cause – de Tată. Remarcabil, nuanțat, fără asperități, fără nedorite teatralisme jucat de Bács Miklós. Vizitatoarea este o anume Maria. O joacă impecabil Tordai Tekla. O femeie care se pare că a câștigat procesul prin care revendică imobilul în care locuiesc acum David (în forță și in crescendo interpretat de Sinkó Ferenc), Sașa (Pethó Anikó) și Romi (Buzái András), ambii sugerând cu delicatețe relația lor bizară, cu multe meandre (obsesiv preocupați de tabletă, cvasi-absenți, cu o prietenie la limita normalității), Iulia ( rafinat adusă pe scenă de Gyórgyjakab Enikó) și Bogdan (o apariție discretă marchează Marosán Csaba).

Discuția dintre Viktor și Maria degenerează în acuze și dezvăluiri care mai de care mai categorice. Viktor, medic de profesie, este acuzat de colaborarea cu Securitatea comunistă, de denunțarea unei tentative de avort. Totul se transformă într-o ceartă de mari proporții în familie, cu reproșuri, cu acuzații, cu o încăierare în lege.

Putem urmări toată această istorie încâlcită (încâlcită și fiindcă așa a fost viața celor mai mulți dintre noi, noi cei care am avut nefericirea de a trăi mai mult sau mai puțin în comunism) ca la un spectacol obișnuit. Putem fi pe mai departe, vorba lui Eminescu, privitori ca la teatru. Însă putem fi și altfel. Avem la dispoziție niște ochelari imenși, cu o tehnologie ciudată (VR). Nu se instituie o concordanță absolută între ceea ce putem vedea dacă optăm pentru receptarea tradițională și ceea ce ne oferă noua tehnologie. În varianta VR, cvasi-filmică, ni se oferă multiple perspective, cu alte ­unghiuri, chiar cu duble. Cu o anume ambiguitate căutată. Mai pronunțată în cazul finalului. O altă zi, mai calmă din viața aceleiași familii sau o nouă filmare? Alegeți! Cum doriți și cum vă place!

Interesantă, în opinia mea, este metoda combinată  de vizionare. Chiar dacă mai pierzi câte ceva – iată de ce se impune o vizionare cu repetiție – mai și primești ceva în plus. Când renunți la ochelari auzi vocea actorilor live  de pe scenă. Dar mai auzi și vocile venite din cască. Parcă ar fi chiar vocile casei ce ascunde nenumărate secrete.

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca

ILEGITIM

Adaptare scenică de Adrian Sitaru după un text colectiv creat de Adrian Sitaru și Alina Grigore

Traducerea în limba maghiară: Horváth Andor

Regia: Adrian Sitaru

Decorurile și costumele: Carmencita Brojboiu

Director de imagine: Adrian Salișteanu

Wex by: Digital Apes

VR suport by: Oroblade

3D model: Horia Spirescu

Dramaturgia: Csep Zoltán

Cu: Bács Miklós Viktor), Sinkó Ferenc (David), Pethö Anikó (Sasha), Buzási András (Romeo), Imre Eva (Hilda), Tordai Tekla (|Maria), Györgyjakab Enikö (Iulia); Marosán Csaba (Bogdan)

Data premierei: 17 februarie 2018

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.