Un nume, ce-i un nume? Ce importanță are el atunci când vrei să devii american?

3stars

Numele lui Murray Schisgal se bucură de o proeminentă notorietate în rândul spectatorilor de film și de teatru din România. Împreună cu Larry Gelbart, Schisgal a semnat scenariul celebrului și atât de savuratului film Tootsie. Piese precum Luv (scriere de debut) sau Tigrul s-au jucat în destule teatre din țara noastră, aceasta din urmă fiind montată pentru întâia oară în 1966 la Teatrul Nottara de Dinu Cernescu, având doi monștri sacri în distribuție. Nimeni alții decât Ileana Predescu și Ștefan Iordache. Fragmente, Extensii, Sexhalcoolics, Walter – și enumerarea ar putea continua – sunt alte titluri cu destulă notorietate ce figurează pe fișa de creație a dramaturgului american de origine evreiască, un mare meșteșugar într-ale teatrului.

La Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani lui Schisgal i se se joacă o piesă intitulată American Dreams. Cunoscută, mai degrabă, sub numele ei adevărat – Vânzători ambulanți –  grație unui spectacol de televiziune realizat în anul 1996 de Cornel Todea, cu, pe atunci, foarte tinerii Ștefan Bănică jr. și Florin Piersic jr. capete de afiș. American Dream este montată de Teodora Câmpineanu. O regizoare care între anii 1994 și 2001 s-a manifestat în calitate de actriță a Naționalului bucureștean și după noi studii de specialitate, încheiate în 2002, a obținut anul următor premiul UNITER pentru debut grație rafinamentului cu care a pus în scenă O noapte furtunoasă sau Numărul 9 la Teatrul Bulandra.

După acest moment care putea însemna începutul unei cariere însemnate, lucrurile par să se fi complicat destul de mult în cazul respectivei regizoare. Prin 2004-2005 aflasem că Teodora Câmpineanu începuse să repete, tot la Bulandra, una dintre cele mai frumoase piese ale lui Marivaux, Triumful dragostei, care însă a ieșit la public în regia lui Alexandru Darie. După o lungă absență, am zărit în urmă cu mai bine de un an numele regizoarei pe un afiș lipit în vecinătatea  Sălii Dalles pentru ca, mai pe urmă, să aflu că Teodora Câmpineanu a revenit în profesie cu o nouă versiune scenică a deja menționatei capodopere caragialiene. Iată că acum o regăsesc în bună formă artistică, în calitate de semnatar al regiei spectacolului intitulat American Dreams care face deliciul iubitorilor de comedie din Botoșani.

Ce e, la urma urmei, Negustori ambulanți sau, mă rog, American Dreams? O parodie rafinată a temei visului american. O relativizare inteligentă a ideii că nu trebuie decât să ai curajul să urci într-un vapor, să traversezi Oceanul și, gata, ai toate șansele din lume să devii om de afaceri. Adică să ai un cărucior și să încerci să vinzi banane la un colț de stradă, desigur, undeva la periferie. American Dreams mai poate fi o foarte simpatică piesă evreiască. Un fel de Tache, Ianke și Cadîr, însă numai cu două personaje de aceeași etnie, doi oameni tineri, emigranți în America, unul dintre ei deja cu experiență mai mare într-ale comerțului și care încearcă să-și păcălească cât mai bine conaționalul învățându-l astfel cum se fac afacerile și cum devii american. Vânzând banane, iluzii, promițând miraculoase cariere, ducându-i de nas pe toți naivii, comercializând la prețuri modice nume. Nume care îți conferă o altă identitate și șanse sporite de succes în viață. Fiindcă una e să te cheme Shimmel și alta Stone, una e să fii Cornelius J. Hallingsworth și alta Shitzman. Drept care Negustori ambulanți  sau American Dreams  este indirect și o meditație cu tentă voit veselă pe tema celebrei interogații shakespeariene Un nume, ce-i un nume?.

În adaptarea ei scenică, Teodora Câmpineanu atașează poveștii lui Shimmel și a lui Cornelius istorioara secundară, abil schițată a unui cerșetor (Petruț Butuman), cântăreț la saxofon, care ajunge mare patron de cinematograf primind cheile localului de la fostul patron (Ionică Ciofu) chiar sub ochii noștri. Povestea principală dobândește un aer chaplinesc fiind comentată de câteva mari șlagăre care au făcut istorie în filmele pe ale cărui generic a figurat numele uriașului actor. De la Luminile orașului la Luminile rampei. Mai vedem și o florăreasă (Ella Nistor) pusă pe făcut carieră unde altundeva decât în showbiz, modelul acesteia fiind Marilyn Monroe.

Însă lucrurile cele mai frumoase, mai pline de haz ne sunt dăruite nouă, spectatorilor, de doi tineri actori. E vorba despre Răzvan Ilie (interpretul în mare vervă al șmecherului Cornelius J. Hollingsworth) și despre Răzvan Amitroaei (Shimmel) despre care știam până acum destule lucruri, toate bune, însă care, cu această ocazie, se întrece pe sine. E adevărat. Este ajutat de o partitură mai generoasă, cu destule răsturnări de situație, trebuie să își arate personajul ca fiind și naiv, și ambițios, și iubitor al amintirilor de familie lăsate departe, și plin de sensibilitate, și histrion. În toate aceste ipostaze Răzvan Amitroaei este mai mult decât remarcabil. Bravo lui!

Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani

AMERICAN DREAM de Murray Schisgal

Regia și ilustrația muzicală: Teodora Câmpineanu

Scenografia: Mihai Pastramagiu

Coregrafia: Victoria Bucun

Lumini: Mitică Cercel

Cu: Răzvan Amitroaei, Răzvan Ilie, Ella Nistor, Petruț Butuman, Ionică Ciofu

Data reprezentației :19 februarie 2018

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.