Nu, n-au trecut vremurile când teatrul funcționa, deliberat sau nu, ca mediu pentru a vehicula adevăruri incomode, ascunse, interzise etc. Nu, n-au trecut vremurile când scutura conștiințe și genera schimbări. Vremurile acelea sunt și vremurile noastre, numai că e nevoie de întâmplări puternice care să arate puterea ficțiunii concretizate pe scenă ca să ne aducem aminte și să ne minunăm.
Nu știm ce spectacol va fi văzut un primar real dintr-un sat la fel de real înainte să pornească într-o luptă simbolică împotriva nedreptății. Nu știm cum va fi arătat povestea care l-a mișcat într-atât pe Christian Perenzoni, primarul satului Brentinco din zona Trentino, aflată în Alpii italieni, încât să vrea să reabiliteze o așa-zisă vrăjitoare arsă pe rug în urmă cu trei secole. Știm doar că acțiunea a început de la un spectacol teribil, cum l-a numit primarul, și că povestea Toldinei (Maria Bertoletti Toldini, pe numele ei întreg) continuă.
Așadar, un om din zilele noastre vede un spectacol despre o femeie acuzată cândva de erezie, sacrilegiu, crimă, adulter și vrăjitorie și condamnată la moarte. Și, după ceva cercetări, vrea să scoată la lumină adevărul istoric și nedreptatea pentru o reabilitare simbolică. Se întâmplă în anul 2015. „Am vrut să facem dreptate și să restabilim adevărul istoric, redându-i femeii condamnate demnitatea ei etică, morală, civilă“, spune primarul italian, citat în cele mai importante publicații britanice, adăugând că vom asista la redeschiderea unui caz, la inițativa Curții de Apel din Trento, ce vizează judecarea și executarea așa-ziselor vrăjitoare de altădată, arse pe rug cu miile în nordul Italiei în vremea când Inchiziția ucidea fără stea pe gânduri, în numele credinței creștine.
Povestea din spectacolul misterios (nedrept, fantasmagoric și destinat turiștilor, după spusele oficialului…) invocat de primar ca sursă de inspirație pentru inițiativa sa, o vizează pe Maria Bertoletti Toldini, în vârstă de 60 de ani, decapitată în anul 1716, în fața mulțimii, exact în locul în care se află acum parcul satului, pe motiv că ar fi practicat vrăjitoria, săvârșind diverse fărădelegi, printre care și uciderea a trei copii. Deși majoritatea documentelor privitoare la cazul ei s-au rătăcit de-a lungul secolelor, s-au păstrat, totuși, concluziiile avocatului apărării, Giovanni Battista del Pozzo, care susținea că nu există dovezi ce probează acuzațiile aduse împotriva clientei sale, cea mai gravă fiind asasinarea a trei copii (unuia, spune legenda, i-ar fi făcut de petrecanie aruncându-l într-un cazan cu brânză încinsă).
Dacă va avea loc, procesul de reabilitare a acuzatei de acum trei sute de ani, va trebui să țină seama de legea carolingiană în uz la momentul respectiv, subliniază specaliștii, mulți îndoindu-se și de utilitatea gestului simbolic al primarului, și de posibilitatea de a judeca în mileniul III, în termenii prevăzuți de sistemul juridic în vigoare în urmă cu trei secole ori de a avea la dispoziție mărturii solide.
Susținându-și acțiunea, primarul inițiator a declarat, potrivit cotidianului „The Guardian”: „Cine ar face o comedie folclorică despre Auschwitz? Dacă observăm în istoria noastră un rău comic împotriva omenirii, trebuie să știm și să spunem că a fost un rău. E important acum, a fost important acum o sută de ani și va fi tot important peste o sută. S-a săvârșit o crimă pe nedrept, ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Au omorât un om pe motive inexistente. Femeia era nevinovată.”
Până când demersurile se vor concretiza și vor apărea noi informații despre cum evoluează cazul, istoricul Carlo Andrea Postinger, care a studiat documente din epocă, susține că există destule necunoscute în povestea Toldinei. În primul rând, nu se știe cu exactitate cine a acuzat-o prima dată de vrăjitorie. Probabil că a fost, într-o mare măsură, sugerează specialistul, victima propriei ei familii din pricina vreunei dispute legate de o moștenire. Fiind o văduvă fără copii, era o figură vulnerabilă și ușor de atacat, făcând notă discordantă cu traseul convențional agreat la vremea respectivă pentru o femeie de rând.
Destinul ei va face acum obiectul unei ambițioase cercetări, care va servi, spuneam, unei cauze simbolice. Reabilitarea așa-zisei vrăjitoare înfățișate nefavorabil într-un spectacol de teatru va mobiliza forța, va necesita o întoarcere nu la arhivele arse în Al Doilea Război Mondial, ci cu încă două secole în urmă, întru restabilirea simbolică a adevărului. În felul acesta, putem vedea altfel istoria, susține primarul italian. În felul acesta, putem vedea concret forța teatrului, spunem noi, într-o vreme în care teatrul caută febril altceva, mereu altceva…
Print