Un vis de coşmar

Imaginaţia este tare ghiduşă. Se joacă pervers cu minţile omului şi festele sale poznaşe dau de furcă uneori logicii şi raţiunii. Pentru un om de teatru, un strop în plus din acest cocktail de vise, fantasme, năstrusnicii şi ludic este un nectar preţios. Dar, ca orice băutură tare, îmbată rapid, seduce definitiv şi, din când în când, produce efecte secundare. A se citi cu atenţie prospectul! Şi a se consuma cu moderaţie. Consumul excesiv dăunează grav sănătăţii artistice.

„Visul unei nopţi de vară” montat de Petrică Ionescu pe scena mare a TNB cuprinde setul complet de analize al unui nefericit intrat în comă imaginativă. Delir, halucinaţii, spasme, spume la gură, tahicardie şi impotenţă. Din exces de zel, spectacolul paralizează sub propria sa greutate. Malformaţiile îl cocoşează, iar chipul frumos al structurii bine proporţionate de Shakespeare e sluţit de tone de machiaj inestetic. Impresia pe care o lasă ansamblul este de vrie a unui copil cu sindrom ADHD lăsat singur într-un Disneyland în care montagne russe-ul deraiază de pe şine. O concepţie regizorală contorsionată, eufemistic vorbind – barocă; kitschoasă de-a binelea.

Lumea creată pe scenă este o colcăială continuă şi grotescă: spiriduşii lui Oberon sunt o şleahtă de bărbaţi libidinoşi, iar zânele Titaniei numai diafane nu. Dincolo de costumele stranii, cu personalitate, create de Corina Grămoşteanu ca o poveste cu cap şi coadă, decorul impresionant al lui Helmut Stürmer şi light designul de concert rock semnat Chris Jaeger, rămâne o melasă de gânduri şi intenţii. Dacă ne punem la încercare propria imaginaţie şi ne închipuim a fi o muscă pe peretele unei repetiţii tehnice, în decor marcat, fără costume şi lumini, am asista la cea mai mare risipă de energie care se poate petrece pe scenă. Risipa este cuvântul-cheie care descrie cel mai bine acest spectacol; risipa de imaginaţie, talent şi fonduri cheltuite cu lejeritatea unei dependente de cumpărături aflate în posesia unui card fără limită de credit.

Pulsiunile sexuale exacerbate şi enunţarea lor fără lipsa unui conţinut consistent sunt o miză în sine. Farmecul erotismului, al sugestiei, e anulat şi înlocuit cu un frison aproape pornografic. Efectul e al unui desen animat hard core – prea puţin excitant, prea puţin amuzant, dar, cu siguranţă, ridicol. La curtea lui Tezeu orgiile se ţin lanţ. La fel şi în pădure. Îndrăgostiţii, nu caută neapărat împlinirea unei iubiri refuzate, ci şansa încă a unui act sexual executat pe furiş. Totul plesneşte de dorinţă şi atât. Timp de trei ore. Căznit, demonstrativ şi prea neserios. Senzaţia de executare a unor indicaţii e evidentă. La fel şi disconfortul unora dintre actori.

Există trei grade ale asumării de scenă: cei care se iau prea în serios, cei care sunt profesionişti şi încearcă asumat să îşi facă meseria cât mai onorant şi cei care ar prefera să fie oriunde în altă parte. Marius Bodochi şi Daniela Nane – Oberon şi Titania sunt cei mai artificiali. Rigizi, fără substanţă, cu morgă şi „ca pe scena mare”. Sunt mai preocupaţi de propria persoană decât de rol, arată mai mult decât fac şi nu par să aibă umor. În aceeaşi notă a explicativului şi superficialului se încadrează şi Raluca Petra – Hipolita şi Costel Constantin – Egeu. Raphaela Lei şi Ilinca Hărnuţ – Hermia şi Helena îşi exagerează trăirile. Nu sunt stăpâne pe voce, se bat cu aerul şi gesticulează haotic, iar încrâncenarea interioară este vizibilă şi anulează atât femnitatea cât şi senzualitatea. Balanţa dintre stare şi exprimarea ei nu stă prea mult în echilibru. Silviu Mircescu şi Vlad Bârzanu – Demetrius şi Lisandru sunt singurii care îşi construiesc o relaţie pe care o dezvoltă pe parcursul spectacolului. Cei doi rivali ajung să fie camarazi în crimă la final. Siguri pe sine, găsesc drumul bun de la intenţie la expresie scenică, ajutaţi şi de coregrafia concepută pentru ei de Florin Fieroiu.

Grupul de meşteri se aliniază aceleiaşi concepţii haotice şi funcţionează tot după principiul „mai bine mai mult decât mai puţin”. Gaguri care vin ca un sirop de zahăr peste un borcan de miere. Dorin Andone (Chitră), Costi Apostol (Cuibărică), Istvan Teglas (Suflete), Daniel Badale (Flămânzilă), Ştefan Ruxanda (Botgros) alcătuiesc un personaj colectiv care funcţionează unitar, cu individualităţi bine punctate şi personalitate. Vitalie Bichir – Filostrat este un bufon asexuat destul de bizar; încă o pată de culoare în acest curcubeu halucinogen.

Mihai Constantin este Fundulea; foarte serios, profesionist, cu filon dramatic, articulat, solid în construcţie, pare rătăcit în acest hăţiş în care e nevoit să se descurce de unul singur. În scena de vârf a spectacolului, în care celebrul măgar e introdus călare pe un penis uriaş din polistiren care nu doar că e tras pe roţi, dar posedă şi un scripete care îl ridică la momentul oportun, e discret şi deloc obscen – lucru greu de realizat, în condiţiile date.

Claudiu Bleonţ e Puck – cu auto-ironie, umor, spirit ludic şi lejeritate. Joacă paradoxal şi glisează între patetismul impus de montare şi sinceritatea artistică pe care o conţine. Nu ştii dacă să îl crezi pe cuvânt, iar asta îl individualizează şi îl face interesant în marea lascivă şi excitată.

„Visul unei nopţi de vară” în regia lui Petrică Ionescu e un spectacol cu pretenţii mari şi realizări mici. Un soi de entertainment glamouros, ca o noapte într-un club de fiţe în care dai bani exagerat de mulţi şi nu ştii pentru ce.

Teatrul Naţional Bucureşti

„Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare

Regia: Petrică Ionescu

Adaptare: Petrică Ionescu

Traducerea sonetelor: Violeta Popa

Asistent regie: Patricia Katona

Decor: Helmut Stürmer

Asistent decor: Cezarina Iulia Popescu,Cristina Raluca Bordea

Costume: Corina Grămoşteanu

Coregrafie: Florin Fieroiu

Lighting design: Chris Jaeger

Asistent lumini: Mircea Mitroi

Video: Andu Dumitrescu

Muzică de scenă: Jean Schwarz

Muzică live: Petre Ancuța

Distribuția:

Tezeu / Oberon: Marius Bodochi

Hipolita: Raluca Petra

Titania: Maia Morgenstern/ Daniela Nane

Egeu: Costel Constantin/ Tomi Cristin

Hermia: Ana Covalciuc/ Raphaela Lei

Demetrius: Silviu Mircescu

Lisandru: Alexandru Călin/ Lari Giorgescu/ Vlad Bârzanu

Helena: Ilinca Hărnuț

Chitră: Dorin Andone

Fundulea: Mihai Constantin/ Gheorghe Ifrim

Cuibărică: Bogdan Costea/ Costi Apostol

Suflete: Istvan Teglas

Flămânzilă: Daniel Badale

Botgros: Ștefan Ruxanda

Puck: Claudiu Bleonţ

Zânele: Eliza Păuna/ Ilona Brezoianu/ Alexandra Stroe

Filostrat: Vitalie Bichir

Efeb: Rareș Fota

Zâne: Alexandra Apetrei, Sigrid Bălțătescu, Beatrice Rubică, Paula Rotar, Elisabeta Râmboi, Adela Mihai, Ada Dumitru, Dana Porlogea, Oana Marcu, Romina Boldașu, Bianca Bor

Elfi: Vladimir Albu, Nicolae Dumitru, Denis Hanganu, Eugeniu Cozma, Andrei Atabay, Victor Apetrei, Adrian Pop, Alexandru Sinca, Eftimie Ghighi