A fost odată o facultate în care toți adolescenții care iubeau poezia își doreau să devină studenți. O facultate în care s-au construit legende, prin care au trecut diversele „generații de aur” care acum își dispută numele, o facultate unde studenția înseamna și calea spre glorie, și drumul spre o lume minunată de care, odată intrat, nu te mai puteai desprinde. O facultate la care s-a visat mai mult ca la oricare alta, care a zdrobit inimi mai mult ca oricare alta… O facultate mai misterioasă ca oricare alta. Facultatea de teatru! Astăzi, când lumea s-a schimbat, s-a schimbat cu ea și „a fost odată”. Astăzi facultatea de teatru și, de fapt, toate facultățile din Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, sunt mult mai accesibile, greu e cu ce se întâmplă după, dar asta e o altă poveste… Și totuși, facultatea de teatru a rămas la fel de misterioasă. Ce se întâmplă acolo, în sălile de curs? Cum învață acei zeci de studenți să creeze pe scenă universuri, cum învață să fie actori, cum învață să fie regizori și să construiască lumi?
„Ușile deschise” sunt în fiecare an prilejul pe care UNATC li-l dă tuturor celor care visează la mirajul scenei să trăiască pentru câteva zile experiența de a fi studenți la teatru. E mai mult decât un festival, e o mică formă de inițiere, pe care, prin tradiție o organizează studenții de la Teatrologie, secția aia mai puțin îndrăgită de artiști, pentru că de acolo ies criticii… Ei bine, „Uși deschise” este prilejul și motivul pentru ca teatrologii să fie iubiți și să îi facă și pe ceilalți să-i îndrăgească. „Uși deschise” este acel moment în care toate lucrurile au un sens și fiecare se bucură de existența celuilalt, după ore întregi de muncă și oboseală. Și este prilejul de a intra în lumea misterelor, fără să se spulbere magia.
Veniți în zilele următoare la UNATC, între 4 și 7 aprilie, veți descoperi actori minunați, regizori minunați, teatrologi minunați, scenografi minunați – minunați nu pentru că ar face totul perfect, ci pentru că fac totul cu o mare bucurie, acea bucurie a începutului cu care nu te mai întâlnești poate niciodată, ca-n dragoste… cine uită primul sărut? Veniți să descoperiți o lume frumoasă și o energie vie cum nu veți găsi în teatrele de stat. Veniți să vă îmbolnăviți de virusul teatrului și nu veți regreta, o să trăiți fericiți cu el până la adânci bătrâneți.
Și tocmai pentru că săptămâna asta este a lor, le-am lăsat acest număr, aproape special, studentelor de la Teatrologie anul 1, care au făcut ca totul să existe, și cărora le mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-au dat să facem împreună o revistă în care să vorbim despre ei: Oana Bogzaru, Lavinia Şerban, Andreea Rîmniceanu, Bianca Trifan şi Cristina Constantin.
Print