Vahtangov: Soarta multor actori este tragică…

Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, despre E.B. Vahtangov, așa cum l-a văzut Nikolai Mihailovici Gorceakov în volumul „Lecțiile de regie ale lui Vahtangov”

Când a pus în scenă spectacolul Prințesa Turandot, Vahtangov nu și-a propus să-l amuze cu orice preț pe spectator. Nu, el a vrut să improvizeze puțin pe ideea că viața actorului este o viață aparte a omului, așa cum, în opera Paiațe a lui Leoncavallo, uneori e greu să îți dai seama unde anume drama din piesă devine drama artistului.

Iar când a lucrat la Jubileul, vodevilul lui Cehov, Vahtangov a încercat să pună totul cu „susul în jos”, pentru că voia ca în cea mai incisivă imagine scenică, răul să fie ridiculizat sau, mai corect spus, parcă să arate într-o formă condensată latura ascunsă a vieții, a moravurilor clasei funcționarilor-birocrați din vechea Rusie, de dinainte de Revoluție.

„Toată viața”, spunea Vahtangov, „actorul rezolvă pentru sine acele ghicitori de creație, pe care viața, asemenea lui Turandot, <prințesa capricioasă>, îl pune să le rezolve. Și cu certitudine, nu toate aceste ghicitori au un final fericit. Soarta multor actori este tragică, ca și soarta nefericiților predecesori lipsiți de noroc ai lui Calaf.”

Subiectele de pe scenă sunt subiecte din viață.

Să întrupeze pe scenă „subiecte din viață”, să redea cât mai viu caractere umane, aceasta este munca actorului, o muncă încântătoare, dar totodată și foarte chinuitoare. La această muncă uriașă vă provoc pe toți… Visele lui au mers încă și mai departe, planurile lui erau grandioase și la baza lor s-a aflat întotdeauna o mare idee filosofică, întrupată în cele mai incisive forme teatrale.

Vahtangov a susținut dreptul regizorului și al actorului la cea mai îndrăzneață gândire simbolică, la cea mai convingătoare expresie scenică a ei. El căuta teatrul romantic, poetic, teatrul pasiunilor puternic exprimate și al conflictelor foarte bine definite.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.