Maria Kontorovici, autoarea piesei Mamă, mi-am pierdut mâna, tradusă în românește de Raluca Rădulescu, regizată de Alexandru Mâzgăreanu și prezentată în premieră pe țară de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, este născută în 1994. Așadar, autoarea nu a depășit chiar foarte demult vârsta adolescenței, aceea la care se află o bună parte dintre eroii piesei sale.
Maria Kontorovici este deopotrivă scriitor de literatură dramatică și regizor. În prezent, lucrează la Centrul de Teatru Contemporan din Ekaterinburg. Deja se dovedește sigură pe tehnicile și strategiile de scriitură, pe replică, pe meșteșugul construcției dramatice. Probează simțul echilibrului și, cu toate că mai mult ca sigur, empatizează cu tragedia Mașkăi, are capacitatea de a nu cădea niciun moment în atitudini lacrimogene.
Într-un fel, Maria Kontorovici încearcă să nu fie rusoaică, însă totuși este. Fie și numai pentru faptul că mai toate personajele scrierii sale, personaje care locuiesc la Ekaterinburg, nutresc, precum cele trei surori ale lui Cehov, visuri moscovite. Acolo, la Moscova, totul e posibil, acolo poți ieși din comun, din tristețe, din promiscuitate, acolo, dacă știi limba engleză și ai un pic de șansă, poți izbuti o carieră în modelling.
Sincer, mie nu îmi este foarte sigur dacă Mașka din piesa Mariei Kontorovici chiar își dorește foarte tare să părăsească Ekaterinburgul și să performeze pe cine știe mare scenă unde se prezintă ultimele creații ale modei europene. Dar așa vrea mama ei, așa vrea lumea, așa e trendy. Mașka este romantică, citește literatură, îndeosebi poezie, și, mai presus de toate, și-ar dori iubire. Pe care nu izbutesc, nu vreau, nu pot să i-o ofere nici Mama (foarte bine jucată în spectacolul semnat de Alexandru Mâzgăreanu de Sabina Brândușe), nici tanti Sveta (în culori tari și cu bune efecte adusă în scenă de Cătălina Ieșanu), nici frumușelul și expeditivul Vladik (cu aplomb jucat de Emanuel Becheru), nici pitoresca ei bunică (în aqua forte, în culori afrimiene desenată de Loredana Grigoriu), nici bunicul (Tudor Tăbăcaru), nici nenea Luca (Dan Grigoraș), nici un băiat pur și simplu oarecare, așa cum este cel fără nume, rudă mai mult sau mai puțin apropiată prezentă la un bizar, grotesc ospăț cu sarmale (Florin Hrițcu). Cu atât mai puțin pretinsele ei prietene – Katia (Cristina Mihailescu), Dașa (Cătălina Bălălău) sau Ania (savuroasă în rol Corina Grigoraș). O bună impresie este lăsată se Gina Gulai în rolul Tanti Olga.
În fața agresiunilor zilnice, Mașka nu are decât un singur sprijin și acela imaginar. Un alter-ego al lui Superman, numit Starman, foarte bine jucat de Dragoș Ionescu.
Cu fiecare zi nouă care trece, Mașkăi i se amputează sufletul, așa că nu trebuie deloc să ne mire dacă mintea-i începe să fie bântuită de gânduri suicidare. Neduse totuși până la capăt, Mașka pierzându-și într-un moment extrem al vieții doar o mână.
Regizorul Alexandru Mâzgăreanu a nutrit dorința de a nu face din Mamă, mi-am pierdut mâna! un spectacol eminamente à la russe. A înlăturat orice referinţă la Ekaterinburgul Mariei Kontorovici. Vedem o poveste bine calibrată, exact edificată scenic, oricând posibilă undeva, în Est. Acolo unde regulilor ferme, clare, cu iz totalitar de pe vremea comuniștilor, le-au luat locul dezabuzarea, absența oricăror orizonturi, lipsa comunicării inter-personale, fuga bezmetică de unul singur. De una singură fuge, la urma urmei, Mașka, cu infinite nuanțe, cu multă sensibilitate jucată de Aida Avieriței. Fuge, sperând că va găsi ceea ce își dorește mai mult și mai mult pe lume – Iubirea. Cuvântul-cheie al piesei și al spectacolului, fapt evidențiat ca atare de scenografia semnată de Romulus Boicu. De menționat și foarte potrivite costumele gândite de Alexandra Mâzgăreanu.
Mamă, mi-am pierdut mâna! este primul spectacol pe care îl văd la Piatra Neamț de când Teatrul Tineretului are un nou director în persoana regizorului și dramaturgului Gianina Cărbunariu. Din câte am aflat, Mamă, mi-am pierdut mâna! se numără printre primele decizii vizând configurarea repertoriului Teatrului luate de noua directoare. O decizie bună, nu doar în specificul și în concordanță cu numele Teatrului, ci și conformă cu specificul trupei. Le aștept cu interes sporit și pe cele ce urmează.
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
„Mamă, mi-am pierdut mâna” de Maria Kontorovici
Traducerea: Raluca Rădulescu
Regia: Alexandru Mâzgăreanu
Decorul: Romulus Boicu
Costume: Alexandra Mâzgăreanu
Muzica: Alexandru Suciu
Acrobații: Marian Peter
Cu: Aida Avieriței, Emanuel Becheru, Dragoș Ionescu, Cristina Mihailescu, Cătălina Bălălău, Corina Grigoraș, Sabina Brândușe, Cătălina Ieșanu, Loredana Grigoriu, Gina Gulai ,Tudor Tăbăcaru, Dan Grigoraș, Florin Hrițcu
Data premierei: 28 ianuarie 2018
Foto: Adi Bulboacă
Print