Caietele lui Vaslav Nijinski vor apărea în această primăvară la Editura Nemira, în colecția Yorick, sub titlul „Jurnal necenzurat”. Considerat cel mai mare balerin al lumii, Nijinski s-a născut la Kiev, pe 12 martie 1889, și a murit pe 8 aprilie 1950. Cariera lui a fost însă scurtă… Ultimii ani și i-a petrecut în spital, cu mințile rătăcite. Jurnalul a fost scris între 1917 și 1919, în perioada în care a locuit cu soția și fiica lui de trei ani, într-o vilă din Elveția. Era exact perioadă în care boala începea să se instaleze. Jurnalul, în traducerea Ralucăi Rădulescu, apare pentru prima dată în limba română. Vă oferim în avanpremieră un fragment din partea a doua, „Despre moarte”.
Moartea a venit pe neașteptate, căci eu nu o doream. Eu mi-am spus că nu vreau să mai trăiesc. Eu am trăit puțin. Eu am trăit cu totul doar șase luni. Mie mi s-a spus că sunt nebun. Eu m-am gândit că sunt viu. M-au lăsat în pace. Eu am trăit și m-am bucurat, iar oamenii ziceau că sunt rău. Eu am înțeles că oamenii au nevoie de moarte și eu am hotărât că nu voi mai face nimic, dar nu am putut. Eu am hotărât să scriu despre moarte. Eu plâng de supărare. Mă simt deplorabil. Mă plictisesc, căci totul în jur e pustiu. Eu m-am golit. Eu știu că menajera Luiza va plânge mâine, căci ei îi va părea rău să vadă devastarea. Eu am luat toate desenele și tablourile la care am lucrat de-a lungul a șase luni. Eu știu că soția îmi va căuta tablourile și nu le va găsi, am pus mobila ca înainte, și abajurul lămpii e cel dinainte. Eu nu vreau ca oamenii să râdă de mine și am hotărât să nu fac nimic. Dumnezeu m-a pus să nu fac nimic. El vrea ca eu să-mi scriu impresiile. Eu voi scrie mult. Eu vreau să o înțeleg pe mama soției mele și pe soțul ei. Eu îi știu bine, dar vreau să verific. Eu scriu sub influența experienței anterioare, căci nu inventez. Eu stau la masa goală, pe masa mea sunt multe culori. Toate culorile s-au uscat, căci eu nu mai scriu mult. Eu am scris mult și am avut mult succes. Eu vreau să scriu, dar nu aici, căci eu simt moartea. Eu vreau să plec la Paris, dar mă tem vă nu voi reuși. Eu vreau să scriu despre moarte. Eu voi numi prima carte Viața, iar pe aceasta Moartea. Voi da o idee despre viață și moarte. Sper să am succes. Eu știu că, dacă voi publica aceste cărți, atunci toți vor spune că sunt un scriitor mizerabil. Eu nu vreau să fiu scriitor, eu vreau să fiu gânditor. Eu gândesc și scriu. Eu nu sunt scrib, eu sunt gânditor. Eu nu sunt Schopenhauer. Eu sunt Nijinski. Eu vreau să vă spun vouă, oamenilor, că eu sunt Dumnezeu. Eu sunt acel Dumnezeu care va muri, când nu va mai fi iubit. Mie îmi e milă de mine, căci îmi e milă de Dumnezeu. Dumnezeu pe mine mă iubește și îmi dă viața în moarte. Eu sunt moartea. Eu sunt cel care iubește moartea. Eu nu vreau să dorm. Eu scriu noaptea. Soția mea nu doarme, ci gândește. Eu simt, eu sunt moartea. Ei îi e greu să refuze moartea. Eu îi înțeleg pe oameni. Ei vor să se bucure de viață. Ei iubesc plăcerea. Eu consider toate plăcerile îngrozitoare. Eu nu vreau plăceri. Soția mea vrea plăceri. Eu știu că ea se va speria când va afla că tot ce scriu este adevărat. Eu știu că se va întrista, căci ea va crede că eu nu o iubesc. Eu îi voi spune că am scris adevărul, dar eu știu că ea va spune că eu sunt un om rău. E posibil ca ea să nu mai vrea să trăiască apoi cu mine, căci nu va mai avea încredere în mine. Eu o iubesc și știu că voi suferi după ea. Eu știu că suferințele mele sunt necesare și de aceea voi suferi. Eu vreau să spun tot adevărul. Eu nu vreau să ascund de oameni ceea ce știu despre moarte. Eu iubesc moartea. Eu știu ce e moartea. Moartea e un lucru îngrozitor, eu am simțit moartea și nu o dată. Mi-a fost rău de moarte la spital, când aveam 15 ani. Eram un băiat curajos. Am sărit și am căzut. Am fost dus la spital. La spital am văzut moartea cu ochii mei. Am văzut spuma care ieșea din gura unui bolnav, căci am băut o sticluță întreagă cu medicamente. Eu știu ce înseamnă medicamentele. Medicamentele ajută, dar dacă le iei, te trimit pe lumea cealaltă. Eu știu că lumea cealaltă nu are lumină și de aceea mă tem de acea lume. Eu vreau lumină, dar de alt fel. Mie îmi place lumina stelelor care sclipesc, nu a stelelor fără sclipire. Eu știu că steaua care sclipește e viață, iar cea care nu sclipește e moarte. Eu știu ce trebuie să fac când o stea sclipește pentru mine. Eu știu ce înseamnă o stea care nu sclipește. Soția mea e o stea care nu sclipește. Eu am observat că sunt multe cele care nu sclipesc. Eu plâng, când simt că omul nu sclipește. Eu știu ce este moartea. Moartea este viață stinsă. Viață stinsă se numesc acei oameni care și-au pierdut rațiunea. Și eu am fost fără rațiune, dar când am rămas în St. Moritz am înțeles, în camera mea, tot adevărul, căci am simțit mult. Eu știu că e greu să simți de unul singur. Dar numai un singur om poate înțelege ce este sentimentul. Eu nu vreau să fac nimic pentru ca soția să simtă. Eu știu că dacă voi explica, atunci ea se va gândi, iar gândirea e moarte. Eu nu vreau să gândesc și de aceea trăiesc. Eu știu că atunci când va veni mama soției mele, atunci va trebui să gândim mult. Mama soției mele vine mâine la ora 11 dimineața. Eu am vrut să spun azi, dar m-am răzgândit, căci eu socotesc că e mâine atunci când omul se trezește, și nu primele douăsprezece ore. Eu nu socotesc că e necesar să socotești. Mie nu îmi place să socotesc. Socotitul obosește creierul. Socotitul e moarte. Orice adaptare automată e moarte. Eu știu că vina îmi aparține pentru faptul că soția socotește, dar eu i-am spus că nu merită să socotească, căci e deja socotit. Vreau să mă duc să beau, căci mă doare stomacul. Eu voi mânca carne, căci vreau să arăt că sunt la fel ca ei. Eu voi mânca și îmi voi descrie impresiile. Eu vreau să vorbesc despre tot ce văd și aud. Eu voi face tot ce fac ei. Eu voi spune amabilități ca ei. Eu am băut toată sticla de apă minerală. Mie nu îmi place să beau fără scop, dar am băut, căci așa făceam înainte. Eu vreau să trăiesc acum ca înainte. Eu nu voi trăi ca înainte după ce voi termina această carte. Eu vreau să scriu despre moarte și de aceea am nevoie de impresii proaspete. Eu numesc impresii proaspete, când omul scrie despre ce a trăit. Eu voi scrie despre tot ce am trăit. Eu vreau să trăiesc. Eu sunt omul în moarte. Eu nu sunt Dumnezeu. Eu nu sunt om. Eu sunt un animal sălbatic și prădător. Eu vreau să iubesc cocote. Eu vreau să trăiesc ca un om inutil.
Eu știu că Dumnezeu vrea asta și de aceea voi trăi așa. Eu voi trăi așa câtă vreme el nu mă va opri. Eu voi juca la bursă, căci eu vreau să-i jecmănesc pe oameni. Eu sunt un om rău. Eu nu iubesc pe nimeni. Eu le vreau răul tuturor, iar mie binele. Eu sunt un egoist. Eu nu sunt Dumnezeu. Eu sunt un animal de pradă. Eu voi practica onanismul și spiritismul. Eu voi mânca tot ce îmi va cădea în mână. Eu nu mă voi opri în fața a nimic. Eu o voi iubi pe mama soției mele și pe copilul meu. Eu voi plânge, dar voi face tot ce mă va pune Dumnezeu. Eu știu că toți se sperie de mine și mă vor închide la casa de nebuni, dar mie îmi e indiferent. Eu nu mă tem de nimic. Eu vreau moartea. Eu o să-mi trag un glonț în frunte, dacă asta va vrea Dumnezeu. Eu voi fi gata de orice. Eu știu că Dumnezeu vrea toate astea pentru îmbunătățirea vieții și de aceea voi fi arma lui. E deja ora două, iar eu nu dorm. Eu știu că oamenii trebuie să muncească ziua, iar eu muncesc noaptea. Eu știu că mâine o să am ochii roșii. Mama soției mele se va speria, căci ea va crede că sunt nebun. Eu sper că mă vor duce la casa de nebuni. Eu mă voi bucura de acest incident, căci mie îmi place să-i chinui pe toți. Eu găsesc plăcere în tiranie. Tirania îmi e un lucru cunoscut. Eu știam un câine pe care îl chema Țitra. Era un câine bun. El l-am stricat. Eu l-am învățat să practice onanismul, folosind piciorul meu. Eu l-am învățat să pice de oboseală pe piciorul meu. Eu am iubit acel câine. Eu am făcut toate aceste lucruri când eram un băiețel. Și eu făceam același lucru ca și câinele, dar cu mâna. Oboseam în același timp. Eu știu că multe fete și femei iubesc astfel animalele. Eu știu că slujnica mea Luiza o face cu pisicile. Eu știu că bucătăreasa mea o face cu pisicile. Eu știu că toți au astfel de ocupații. Eu știu că toți cățelușii sunt stricați. Eu știu o familie maghiară în care fiica o făcea cu o gorilă. Gorila a mușcat-o de locul în care o folosea. Maimuța s-a înfuriat, căci femeia nu o înțelegea. Maimuța e un animal prost, iar femeia s-a găsit să fie șmecheră cu maimuța. Gorila a mușcat-o și din cauza asta ea a murit în chinuri groaznice. Eu știu că multe își pun acolo tot felul de dulciuri pentru ca animalele să le lingă. Eu le cunosc pe acele femei cărora le-au lins-o animalele. Eu cunosc oameni care ling. Eu însumi i-am lins-o soției mele. Am plâns, dar am lins-o. Eu știu lucruri groaznice, căci le-am învățat de la Diaghilev. Diaghilev m-a învățat totul. Eu eram tânăr și făceam prostii, dar nu vreau să mai fac acele lucruri. Eu știu la ce duc toate astea. Eu am văzut femei care se culcă cu bărbați de mai multe ori. Eu însumi m-am culcat cu soția mea până la de cinci ori pe zi. Eu știu la ce duce asta. Eu nu mai vreau să fac aceste lucruri. Eu știu că mulți doctori recomandă ca bărbatul să se culce zilnic cu soția. Eu știu că toți cred asta. Eu știu că sunt doctori care spun că e necesar pentru bărbat să iubească femeia, căci fără asta nu poate exista. Eu știu că oamenii oamenii fac asta numai pentru că au în ei multă furie.
Print