„Viaţa lui Iisus Hristos”, jucată de puşcăriaşi în America

La penitenciarul de stat din Louisiana, SUA, există 5329 de deţinuţi, dintre care 400 sunt condamnaţi la închisoare pe viaţă. Câţiva dintre ei au „pus în scenă”, dacă se poate spune astfel, un spectacol de trei ore şi jumătate, la care au lucrat doi ani, cu o echipă care numără 70 de persoane.

Creaţia lor se joacă la o fermă a închisorii, aproape de Mississippi şi în ea sunt incluşi şi delincvenţi din Angola, şi femei de la Şcoala de Corecţie din Louisiana, care au făcut naveta aproape doi ani, călătorind câte două ore zi de zi, pentru a ajunge la „scena”  de repetiţie.

Potrivit cotidianului „The New York Times”, „Viaţa lui Iisus Hristos” este o acţiune fără precedent. Spectacolul se joacă, începând de weekendul trecut, într-un spaţiu special amenajat pentru rodeo, iar publicul este alcătuit din colegi de penitenciar, rude, credincioşi şi oameni dispuşi să plătească bilet pentru a vedea actori amatori, veniţi din rândul condamnaţilor care au de ispăşit o infracţiune, în cele mai multe cazuri una gravă. Pentru prima dată, numeroşi condamnaţi au colaborat intens cu delincvente, ceea ce este neobişnuit în viaţa concentraţionară. Costumele ample, decorul adevărat şi interludiile muzicale sunt câteva dintre elementele care au stârnit admiraţia spectatorilor dornici de experienţe neconvenţionale şi dispuşi să vadă o altă latură a infractorilor consideraţi periculoşi pentru viaţa în cetate.

Regizorul spectacolului este condamnatul Gary Tyler, care se află în penitenciarul din Louisiana de 38 de ani. La 16 ani, în anul 1974, a primit sentinţa de închisoare pe viaţă pentru uciderea unui adolescent (într-o încăierare dintre un grup de albi furioşi care s-au năpustit asupra unui autobuz plin de liceeni de culoare). La momentul respectiv, a fost cel mai tânăr condamnat la moarte, sentinţa schimbându-se apoi în închisoare pe viaţă. A existat un recurs în urma căruia s-a stabilit că hotărârea tribunalului a fost „nedreaptă”, dar procedurile în vigoare nu au permis reluarea procesului. Cu toate că apelurile la eliberare nu au contenit, Gary este tot la închisoare. Acolo conduce de mulţi ani clubul de teatru şi nu este dispus să vorbească despre motivele pentru care se află la penitenciar. „Iisus a fost ucis din cauza unei presupuneri. Oamenii şi-au vărsat ura pe el”, spune delincventul, care nu este tocmai o persoană religioasă. Le-a povestit reporterilor de la ziarul menţionat cum a reuşit să convingă anumiţi membri ai distribuţiei hotărâte de el, mai ales musulmani şi atei: „Jucai un rol şi când erai pe stradă, fără casă, şi oamenii te judecau după asta, spunând că eşti aşa cum nu erai. Foloseşte aceeaşi energie de atunci pentru rol, căci este o energie pe care o poţi controla”.

Decorul, realizat din PVC şi cauciucuri de bicicletă, este opera lui Peter Rubens, artist care a sculptat statui pentru câteva casinouri în stil neoclasic şi căruia îi place să picteze, copiind tuşele vechilor maeştri. În anul 2008, a ucis un angajat.

Levelle Tolliver îl joacă pe Iuda şi vorbeşte despre povara insuportabilă a vinei. Ştie ce spune – în 1993, a împuşcat mortal un om. „Sunt la închisoare pentru delapidare de fonduri”, spune Patricia Williams, care are 51 de ani şi o joacă pe Fecioara Maria. Întrebată de colegi cum reuşeşte să plângă când îl mângâie pe şchiopul Bobby Wallace, titularul rolului lui Hristos, spune că se gândeşte la fiul ei, angajat în Marină, şi la coşmarul că într-o zi nu va mai rămâne din el decât o boccea de oase.

În 1991, Bobby Wallace a fost autorul mai multor jafuri armate din New Orleans. După încheierea spectacolului, este transportat „în culise”, de unde revine peste câteva minute să le spună actorilor să ierte, căci astfel le vor fi iertate păcatele. În 2001, un adolescent şi-a ucis iubita şi fetiţa de câteva luni. Astăzi, adolescentul de ieri este Iosif, soţul Mariei.

O echipă care realizează un documentar de televiziune filmează scene din spectacol, dar şi diverse spaţii din închisoare, înregistrând pe peliculă prestaţia actorilor delincvenţi care, după spectacol, se întorc la uniforma de deţinut, la cătuşe şi la celulă. „Spectacolul nu transmite un mesaj religios strict, ci unul general despre mântuire”, afirmă reprezentanţii penitenciarului, adăugând că, desigur, sensurile şi semnificaţiile se particularizează în funcţie de structura sufletească a ficărui participant la proiect. Potrivit oficialilor închisorii, tuturor deţinuţilor interesaţi li s-a permit să se implice în realizarea spectacolului, susţinut financiar prin donaţii individuale sau colective.