În această perioadă, până pe 29 septembrie, la Oradea se desfăşoară cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Scurt. Despre ce înseamnă acest Festival pentru Oradea şi pentru lumea teatrală din România, am stat de vorbă cu Victoria Balint, director artistic al Teatrul „Regina Maria”.
Este o inflaţie de festivaluri, mai ales toamna, în România. De ce şi prin ce este important Festivalul Internaţional de Teatru Scurt?
Toamna se pare că îi inspiră pe artişti să călătoreacă. Mai în glumă, mai în serios, Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea se desfăşoară încă din 1976, de când a fost înfiinţat, toamna. Programat în ultima săptămână din septembrie, reuşeşte să nu se suprapună, ca durată, cu alte festivaluri importante de teatru din ţară şi să se individualizeze pe harta festivalieră teatrală prin prezentarea spectacolelor produse în anul respectiv, prin caracterul competitiv, prin calitate şi diversitate, reuşind an de an să aducă la Oradea cele mai importante spectacole din Capitală, dar fără să neglijeze teatrele din provincie şi să acorde o atenţie deosebită spectacolelor din străinătate. Selecţia secţiunii concurs îi revine unui selecţioner unic, care se schimbă la fiecare ediţie, pe baza propunerilor venite atât de la companiile de stat, cât şi de la cele independente.
Cum se vede din interior festivalul?
Din interiorul teatrului festivalul este momentul de sărbătoare binemeritată, de muncă organizatorică epuizantă, de satisfacţii pe măsura muncii depuse, de întâlniri magice şi seri de neuitat în compania colegilor din alte teatre. Este o oportunitate pentru actorii noştri de a fi văzuţi de cât mai mulţi oameni de specialitate ai lumii teatrale, o rampă de lansare pentru cei aflaţi la începutul carierei, dar şi un bun prilej de a-şi reîntâlni vechi colegi sau de a lega noi prietenii.
Ce înseamnă „teatru scurt”?
În 1976, teatrul scurt a apărut ca o inovaţie, teatrul scurt pornea de la ideea de piesă scurtă, respectiv piesa într-un act, mai apoi s-a ajuns la formula de spectacol de 90 de minute, fără pauză. Dacă atunci acest gen teatral era o raritate, acum e tot mai prezent în repertoriile teatrelor, aşa încât au apărut unele discuţii legate de durata spectatolelor, propunându-se chiar reducerea acesteia, considerând că 90 de minute n-ar fi tocmai „Scurt”. Pentru organizatori, dar şi pentru public, acest tip de spectacol, s-a dovedit a fi unul optim.
Care este povestea ta personală cu acest festival, începând de la „A fost odată…” şi până acum?
A fost odată septembrie 2003, anul celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului de Teatru Scurt, anul în care am cunoscut un profesionist desăvârşit, un om cald şi încântător, selecţionerul acelei ediţii, domnul Marian Popescu. A fost primul meu contact cu festivalul şi o provocare aşa cum nu mai întâlnisem până atunci. Acea ediţie rămâne pentru mine una de referinţă atât prin calitatea extraordinară a spectacolelor prezentate la Oradea, cât şi prin inovaţiile propuse de selecţioner. S-a insistat foarte mult pe relaţia Actor-Text-Regizor şi am reuşit să lansăm câteva texte care ulterior au facut carieră în repertoriile teatrelor din ţară, dar şi din străinătate, li s-a oferit orădenilor şansa unui dialog cu cei mai importanţi creatori ai momentului – Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Mihai Măniuţiu, Marcel Iureş şi mulţi alţii, care pe lângă spectacolele prezentate în festival au avut discuţii cu spectatorii în diverse spaţii din oraş. De la acea ediţie am mai lucrat la încă patru ediţii, cinci, de fapt, dacă ne gândim că ultima începe pe 20 septembrie anul acesta. O altă întâlnire la fel de importantă pentru mine a fost cea cu ambiţiosul director al Teatrului Regina Maria, domnul Daniel Vulcu, pe atunci numai actorul Trupei Iosif Vulcan, care nu s-a împăcat cu ideea că, dacă nu ai clădirea unui teatru nu poţi organiza un festival şi nu a renunţat la Teatrul Scurt, organizând în condiţii nu tocmai optime două festivaluri de teatru pub sub egida Toamnei orădene şi mai apoi ediţia a XVI-a a Festivalului de Teatru Scurt, ediţie desfăşurată exlusiv în spaţii neconvenţionale. A considerat că festivalul trebuie să devină anual pentru că publicul îţi doreşte asta şi, din 2011, la sfârşitul fiecărei luni septembrie la Oradea e sărbătoarea teatrului. Despre organizarea unui festival pot spune că am învăţat treptat, cu multă muncă, cu sacrificii şi mult respect faţă de toată echipa festivalului. Satisfacţiile au fost pe măsură şi prietenii câştigaţi pe viaţă.
Subiectiv (şi obiectiv), de ce să te urci în tren şi să mergi câteva ore ca să ajungi la Oradea, la festival, şi de ce să ieşi din casă, dacă locuieşti în Oradea, ca să vii la festival, în acest an?
Pentru că merită! – aşa cum spune o reclamă celebră. De ce? Pentru că anul acesta avem Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea, un brand nou, sub egida căruia se desfăşoară trei festivaluri – Festivalul de Teatru Scurt, despre care am amintit, Festivalul de Teatru Circ, o noutate absolută pentru orădeni şi nu numai, dar şi Festivalul de Teatru pentru Copii Arcadia. Aşa că, la Oradea, sărbătoarea teatrului durează trei săptămâni, din 20 septembrie până pe 13 octombrie, fiind un prilej unic pentru noi toţi de a ne bucura de cea mai consistentă, nu doar numeric, ci, mai ales, valoric ediţie de festival. Sunt spectacole de toate genurile şi pentru toate gusturile – spectacole muzicale, teatru clasic, teatru dans, teatru experimental, teatru de stradă, teatru circ, teatru pentru copii, dar şi foarte multe concerte şi parade stradale. Festivalul include în program un număr de patru premiere, trei ale teatrului gazdă şi una a Teatrului Nottara. Aşadar, sunteţi aşteptaţi, cu mic cu mare, la Oradea să vă bucuraţi alături de noi de cea mai frumoasă toamnă teatrală.
Print