Nu, nu e nevoie de cercetări în arhive, documente sau statistici pentru a face o constatare simplă. Aceea că Visul unei nopți de vară, piesa pe care marele Will a scris-o între anii 1595-1596, este cel mai des jucată dintre toate comediile shakespeariene. Am în vedere când fac această afirmație ceea ce se întâmplă în teatrul românesc, desigur.
Explicațiile pentru această realitate sunt destul de simple. Visul unei nopți de vară este o piesă cu tineri și pentru tineri, iar tinerii din scrierea lui Shakespeare sunt foarte aproape de vârsta adolescenței. Oricum Hermia, Helena, Demetrius, Lysander se comportă și atunci când acționează așa cum le dictează propria lor voință, dar și în momentele în care se află sub influența vrăjii și a filtrului magic ce le-a fost administrat de Puck din înaltul ordin al lui Oberon precum adolescenții. De altfel, chiar în spectacolul de la Teatrul bucureștean Excelsior, spectacol regizat de Vlad Cristache în propria lui scenografie și care a făcut parte din oferta Festivalului de teatru Zile și nopți de teatru la Brăila din această toamnă, lucrurile au stat riguros astfel. Alina Rotaru, Andreea Alexandrescu, Lucian Ionescu, Marian Olteanu, actorii care le dau viață cu talent și un bun simț al măsurii teatrale lăudabil îndrăgostiților cu năbădăi din piesa lui Shakespeare, sunt înveșmântați de parcă tocmai ar fi părăsit ieri sau alaltăieri băncile școlii.
În al doilea rând, atmosfera din această scriere a lui Shakespeare este cum nu se poate mai senină. În Spectacolele lui imaginare, excepțională carte recent retipărită la editura Eikon prin grija Vioricăi Samson Manea, marele Aureliu Manea observa că seninătatea aceasta este una cum nu se poate mai bizară.
Bizareria în chestiune este subliniată încă din prima secvență a spectacolului. Aceea care se petrece la curtea lui Tezeu, curte în care dominante sunt teama, supravegherea (pe câteva plasme vedem detalii de interior, cotloane în care și-ar putea găsi ascunzișul posibilii dispuși la conspirații). Tezeu, excelent jucat de Emilian Oprea, se află într-o extrem de pronunțată dispoziție erotică. Face ce face și mereu o sărută, în repetate rânduri încearcă să o posede pe Hipolita (Camelia Pintilie) cu care hotărăște că a venit vremea să se căsătorească. Tezeu râde, se amuză ca de o glumă bună atunci când îi reamintește viitoarei lui soții cu de-a sila că îi este prizonieră (de altfel, aceasta e cu mâinile legate). Tezeu face dovada unei efervescențe infantile. Curios din cale afară e faptul că, atunci când vine ziua sorocului, și pentru Tezeu, și pentru Hipolita totul se petrece fără probleme, căsătoria lor fiind la fel de liniștită și în conformitate cu legile firii așa cum este aceea dintre cele două cupluri mult mai tinere. Spre mirarea lui Egeu (Oliver Toderiță), desigur.
Curios? Curiosul se poate metemorfoza în firesc dacă ne reamintim detaliul că acțiunea din Visul unei nopți de vară se petrece în Noaptea de Sânziene, atunci când totul scapă de obsesia și tirania rânduielii. Când se șterg frontierele dintre ordinea apolinicului și fantezia dionisiacului, când se instalează toposul lumii pe dos, cu atâta competență studiat de Mihail Bahtin într-o carte de referință. În noaptea cu pricina se șterg și granițele dintre lumea reală și lumea interzisă, așa explicându-se, probabil, de ce Emilian Oprea devine Oberon, Camelia Pintilie, Titania, iar Aida Avieriței, care avusese până atunci o scurtă apariție în Filostrat, se metamorfozează în Puck. Devenind „un febril poznaș”, așa cum scria Manea că a fost Shakespeare atunci când a scris această piesă în care ideile îi sunt „limpezi ca o apă de munte”.
E drept, în reprezentația văzută de mine la limpezime și siguranță se ajunge nițeluș mai greu, după ce ai o oarecare răbdare ca spectacolul să își găsească matca și ritmul. Poznaș din cale afară, dar poznaș cu rost devine Vlad Cristache în toate secvențele meșteșugarilor, îndeosebi în scena reprezentației tragediei lui Pyram și Tisbe, savuros jucată de Alexandru Bogdan, Dan Rădulescu, Rareș Florin Stoica, Mihai Mitrea, Ion Bechet, Ștefan Mihai, Oliver Toderiță. Văzând-o, îți pui la păstrare spiritul critic și treci cu îngăduință și peste faptul că mai era de lucrat în vederea adaptării în funcție de necesitățile și intențiile spectacolului asupra textului așa cum este el tradus de Nina Cassian, și la rostirea textului clasic, și la originalitatea scenografiei semnate de același Vlad Cristache. Unele soluții amintesc cam prea mult de cele din spectacolele cu aceeași piesă montate de Victor Ioan Frunză.
De aplaudat coordonarea muzicală asigurată de maestrul Lucian Maxim, de apreciat apariția lui Tudor Roșu în rolul episodic al Efebului.
Teatrul Excelsior din București
VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ de William Shakespeare
Traducerea: Nina Cassian
Regia și scenografia: Vlad Cristache
Coordonarea muzicală: Lucian Maxim
Cu: Aida Avieriței (Puck), Emilian Oprea (Tezeu, Oberon), Camelia Pintilie (Hipolita,Titania), Alina Rotaru (Hermia), Marian Olteanu (Lysander), Andreea Alexandrescu (Helena), Lucian Ionescu (Demetrius), Alexandru Bogdan (Culea Fundulea, Piram), Dan Rădulescu (Mitru Chitră), Rareș Florin Stoica (Stan Suflete, Tisbe), Mihai Mitrea (Dudu Flămânzilă, Luna), Ion Bechet (Gogu Botgros, Zidul), Ștefan Mihai (Ciubărică, Leul), Oliver Toderiță (Egeu), Tudor Roșu (Efebul)
Data reprezentației: 19 septembrie 2019
Print