Am văzut spectacolul cu piesa Migraaanți sau Prea suntem mulți în aceeași barcă de Matei Vișniec în zilele celei de-a XXVIII-a ediții a Festivalului Național de Teatru. Reprezentația a avut loc în multifuncționala Sală Studio a Teatrului Național din București, pregătită de data aceasta în formula arenă. Spectatorii intră, își ocupă locurile în sală. Curios, alți spectatori făcuseră, deja, cu multă vreme înainte asta. Realizez, la scurt timp după, că e vorba despre falși spectatori. Îi avem în față pe actorii care sunt gata să înceapă reprezentația.
Din rândul lor se desprinde cel care pe lista de distribuție figurează ca revenindu-i rolul Prezentatorul. Face câteva precizări în limba română și engleză. Ne invită să ne alegem locurile de așa manieră încât să avem acces la supratitrare. Ne cere să avem la îndemână telefoanele mobile. Și să introducem în memoria acestora un număr despre care ne asigură că, de acum încolo, va fi esențial pentru viața noastră. Pentru viitorul nostru. Pentru condiția noastră viitoare. Este un număr de urgență. Acela la care poate fi apelată Paza de coastă europeană.
Prezentatorul ne previne că ne vom mai întâlni cu el, atunci când va fi cazul, însă de acum încolo va vorbi doar în maghiară. Limba în care se desfășoară spectacolul Teatrului „Tomcsa Sándor” din Odorheiu Secuiesc, regizat de Zakarias Zála, în scenografia lui Csibi Csaba. Prezentatorul se retrage. Apoi începe „nebunia”. Adică juxtapunerea de secvențe din care dobândim o imagine vie, rapidă, nervoasă, agitata asupra vremurilor noastre. Vremuri ale schimbărilor radicale, ale transferurilor de populație, ale revoltelor populare în urma cărora dictatori sângeroși sunt înlăturați de la putere spre a fi înlocuiți cu alții. Ori de haos. Vremuri în care cuvinte precum emigrare sau imigrare sunt înlocuite cu altele mult mai simple. Cu migranți, migrare. Trăim timpuri în care migrația amenință să devină starea normală a omenirii. Suntem purtați într-o lume în care libertatea, fericirea ipotetică, scăparea se cumpără prin renunțarea la un rinichi sau un ochi socotite a fi capital. Șansă de salvare. Că doar nu degeaba ne-a dat Dumnezeu doi rinichi, două mâini, două picioare, doi ochi. Să ne putem descurca la o adică doar cu unul. Libertatea se mai poate cumpăra prin vânzarea-cumpărarea de copii, deveniți marfă, materie primă pentru prostituția infantilă. Totul făcut de organizații așa-zis umanitare. Ori prin turismul sexual practicat la scară mare. Politicienii Uniunii Europene se pierd în exerciții de retorică. Vorbesc despre principii umanitare. Se pregătesc îndelung pentru asta. Au consultanți de specialitate. Politicieni fac vorbire despre cote și repartizare. Ne oferă lecții gratuite Lecția de germană. Lecția de franceză. Lecția de engleză americană. Cetățenii simpli din vechea Europă sunt reticenți. Aceasta reprezentând tot atâtea ocazii pentru noi afaceri. Pentru publicitate și plasarea de produse. Sârma ghimpată de odinioară este substituită de sârma cu față umană.
Sigur, se mai întâmplă și accidente. Intervin morți. Pagube colaterale. Urmează căutări prin cimitirele în care au fost îngropate cadavrele neidentificate. Căci prima condiție pentru a te putea urca în barca ce te poate duce spre o lume mai bună este să îți distrugi cartea de identitate. Apoi trebuie achitat prompt prețul biletului de călătorie. Dacă nu ai făcut-o la timp, ai ratat ocazia. Ai pierdut întâlnirea cu viitorul. Sau poate chiar pe aceea cu prezentul. Actorii Jakab Tamás, Barabás Arpád, Bekö-Fori Zenkö, Boda Szasz Kriszta, Dunkler Róbert, Esti Nórbert, László Kata, Márkó Eszter, Mezei Gabriella, Pál Attila, Szücs-Olcsvári Gellért, Tóth Árpád, Pál-Varga Márta, Kudélasz Nóbel, care aproape toți au jucat mai multe roluri, iau din nou loc în băncile din fața noastră. Umanismul migrator, devenit regulă de viață, face să fim cu toții în aceeași barcă. Părăsim sala de spectacol. Pe jos, o mulțime de telefoane mobile. Probabil ale celor ce nu au putut fi salvați de Paza de coastă europeană.
Teatrul „Tomcsa Sándor” din Odorheiu Secuiesc
MIGRAAAANȚI SAU PREA SUNTEM MULȚI ÎN ACEEAȘI BARCĂ de Matei Vișniec
Traducerea în limba maghiară: Bereczki Ágota
Regia: Zakarias Zálan
Dramaturgia: Bereczki Ágota
Decorul și costumele: Ciski Csaba
Muzica: Csibi Csaba
Sound design: Boca-Hunor Lehel
Light design: Toásó István
Cu: Jakab Tamás, Barabás Arpád, Bekö-Fori Zenkö, Boda Szasz Kriszta, Dunkler Róbert, Esti Nórbert, László Kata, Márkó Eszter, Mezei Gabriella, Pál Attila, Szücs-Olcsvári Gellért, Tóth Árpád, Pál- Varga Márta. Kudélasz Nóbel;
Data reprezentației: 28 octombrie 2018
Print