Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, regizorul și actorul Vsevolod Meyerhold…
„În prezent, când domenște cinematograful, nouă doar ni se pare că Teatrul de bâlci nu există. Teatrul de bâlci este etern. Personajele lui nu mor. Ele își schimbă doar chipul și iau o nouă formă. Personajele atellanelor antice, nerodul Maccus și naivul Pappus, au reînviat după aproape peste douăzeci de secole în persoana lui Arlecchino și a lui Pantalone, personajele principale ale Renașterii târzii (commedia dell’arte), unde publicul acelui timp are atent nu atât la cuvânt, cât la bogăția mișcărilor, cu toate acele lovituri de băț, cu sărituri agile și tot felul de glume, specifice teatrului.
Teatrul de bâlci este etern. Dacă principiile lui au fost izgonite provizoriu dintre zidurile teatrului, noi știm că s-a fixat temeinic în manuscrisele adevăraților scriitori pentru teatru. (…)
Marile descoperiri și toate posibilele răsturnări din viața spiritului și tehnicii timpului nostru au hrănit ritmul pulsului mondial. Nu avem timp, suntem grăbiți. De aceea, în toate cele voim concizie și precizie. Ca o contrapondere îndrăzneață la decadentism, ale cărui însușiri sunt vagul și lipsa de măsură în evidențierea amănuntelor, noi punem concizia, profunzimea și claritatea. Și în toate noi căutăm întotdeauna numai dimensiunile ample.
Este un neadevăr să spunem că nu știm să râdem. În noi nu mai există, e adevărat, râsul tâmp, să zicem, amorf, al cretinului. În schimb, noi cunoaștem râsul scurt, armonios, al omului cultivat. Care s-a deprins să privească lucrurile profund, în adâncimea lor.
Profunzimea și esențele, concizia și contrastele. Palidul Pierrot, găliganul, abia s-a strecurat pe scenă, spectatorul abia a apucat să ghicească în aceste mișcări tragedia eternă a umanității care suferă în tăcere, că, în urma acestei vedenii, se și năpustește vijelios arlechinada plină de viață. Tragicului îi ia loc comicul, satira tăioasă apare în locul cântecelului sentimental.
În acest manifest găsim apologia procedeului preferat al Teatrului de bâlci: grotescul.”
(Fragment din volumul V.E. Meyerhold, „Despre teatru”, traducere, note și postfață de Sorina Bălănescu, Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Revista „Teatrul azi”, București, 2011)
Print