Primul lucru bun pe care vreau să îl spun despre spectacolul intitulat Wanda produs de Teatrul pentru Copiii și Tineret Gong din Sibiu, spectacol pe care am avut ocazia de a-l vedea cu ocazia ediției din anul 2018 a Teen Fest-ului organizat de Teatrul bucureștean Excelsior e că, aici, am avut bucuria de a găsi ceea ce nu prea se mai face în altă parte. Un caiet-program bine gândit, documentat, conținând informații semnificative atât despre Eleonor Estes, autoarea cărții O sută de rochii pe care au adaptat-o și dramatizat-o Mihaela Michailov și Radu Apostol, cât și despre câțiva dintre realizatorii spectacolului (Radu Apostol, Mihaela Michailov, Gabi Albu) ori despre ceea ce se va vedea ori s-a văzut pe scenă. Adică o seamă de lucruri mai mult decât utile nu doar copiilor și adolescenților, părinților și educatorilor care îi însoțesc pe aceștia la reprezentație, ci chiar și pentru un critic de teatru.
Fără doar și poate că e meritul tânărului director al instituției, Adrian Tibu, tânăr, dar vechi și de nădejde prieten al nostru, al criticilor, de pe vremea când era unul dintre cei mai de încredere oameni din echipa Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu și, desigur, a FITS. Cel care le rezolva pe toate și făcea astfel ca toată lumea să fie mulțumită, iar eventualele supărări de-o clipă să fie rapid uitate. Profesionistul prin excelență.
Eleonor Estes a trăit între anii 1906-1986. A fost martoră la povestea tinerei emigrante de origine poloneză pe nume Wanda, în calitate de colegă de clasă. Din această ipostază, a asistat adesea neputincioasă, uneori intimidată de teama că ar putea deveni viitoarea victimă a intoleranței colegilor, alteori lașă, la drama unui copil care avea nefericirea de a fi fost puțin altfel. Altfel decât ceilalți copii din clasă. Era poloneză, imigrantă, de-abia sosise în America (valul de emigrație de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial) așa că încă nu vorbea foarte bine limba engleză. Locuia într-un cartier mărginaș, era săracă, orfană de mamă, avea un frate mai mic în grijă, frate pe nume Oleg. Nu avea aproape nimic, avea, în schimb, o imaginație bogată, cultivată la îndemnul mamei sale care o sfătuise să deseneze, fiindcă astfel putea, între altele, să aibă chiar și 100 de rochii frumos aranjate în dulap, ori 60 de perechi de pantofi. Când Wanda este pe punctul de a pierde lupta, când deja și-a convins tatăl că și ea, și ceilalți membri ai familiei trebuie să își caute norocul în altă parte, vine și recunoașterea. Primește premiul întâi la un concurs de desene. Prilej pentru o lecție de viață pentru toți colegii ei de clasă care, mai presus de toate, învață acum lecția toleranței, a sincerității, a nevoii de a fi tu însuți.
Povestea aceasta a unei Cenușărese moderne a fost remarcabil translatată în scenariu dramatic de Mihaela Michailov și de Radu Apostol. Pe urmă, Radu Apostol, în calitate de regizor, a edificat-o pe scenă. Și nu oricum, nu la întâmplare, la repezeală, ci minuțios, cu atenție la detalii, având alături o echipă de colaboratori profesionistă. Alcătuită din arh. Gabi Albu (autoarea decorului, o sală de clasă care devine, când, este cazul, locuința Wandei), Silvia Călin (semnatara coregrafiei datorită căreia spectacolul are vivacitate și cucerește atenția spectatorilor, chiar și atunci când aceștia sunt unii cu nevoi speciale), Sebastian Androne-Nakanishi (care a compus o muzică de scenă generatoare de atmosferă, de sentimente și de invenție), Dani Gheorghiu (videomapping), Alexandra Stoica (ilustrații).
Sunt consistente indicii că Radu Apostol și-a însușit rapid și eficient metoda de lucru cu actorii care trebuie să joace și ei puțin altfel într-un spectacol ce se adresează preponderent spectatorilor de vârstă fragedă (în cazul de față elevi din ciclul primar și gimnazial), care sunt obligați să își contureze mai apăsat personajele, să le confere o identitate mai clară, fără să cadă însă, niciun moment, în îngroșare. Mi-au atras îndeosebi atenția sensibilitatea și empatia din realizarea rolului Wanda (Alexandra Ioana Șerban), felul în care Barbara Crișan a valorizat dubla ipostază de lucid, dar și de implicat emoțional în întreaga desfășurare a poveștii, îngâmfarea înfrântă care transpare din felul în care Eleonora Coșuleț o joacă pe Peggy. Bună este, în fapt, întreaga distribuție alcătuită în totalitate din actori tineri. Raluca Pavel (Alma), Paul Bondane (Nick), Anton Balint (Thomas), Adrian Prohaska (Profesorul, Tatăl).
Teatrul pentru Copii și Tineret GONG din Sibiu
WANDA
Adaptare și dramatizare de Mihaela Michailov și Radu Apostol după „O sută de rochii” de Eleanor Estes
Traducerea: Lavinia Braniște
Regia: Radu Apostol
Scenografia: arh. Gabi Albu
Coregrafia: Silvia Călin
Muzica: Sebastian Androne-Nakanishi
Ilustrații: Alexandra Stoica
Grafică&Video-mapping: Dani Gheorghiu
Documentare: Corina Găgeanu
Cu: Alexandra Ioana Șerban( Wanda), Eleonora Coșuleț (Peggy), Barbara Crișan (Maddie), Raluca Pavel (Alma), Paul Bondane (Nick), Anton Balint (Thomas), Adrian Prohaska (Profesorul, Tatăl), Sebastian Gîlcă (Oleg)
Foto: Dragoș Dumitru
Data reprezentației 4 octombrie 2018
Print