Teatrul Excelsior organizează, în perioada 4-15 septembrie 2017, un workshop de Commedia dell’arte susținut de actorul italian Enrico Bonavera. Timp de 10 zile, între orele 16.00 și 20.00, participanții vor exersa structuri și teme de improvizație, „tipuri” și măști, dar și funcții dramaturgice ale personajelor specifice acestui gen teatral.
Este pentru prima dată când Enrico Bonavera susține în România un workshop dedicat actorilor profesioniști.
Enrico Bonavera este elevul celebrului actor de Commedia dell’arte, Ferruccio Soleri. Încă din anul 1987, Bonavera joacă la Piccolo Teatro di Milano, unde, printre alții, l-a interpretat pe Brighella și, apoi, preluat de la maestrul său, rolul lui Arlecchino din deja legendarul spectacol „Slugă la doi stăpâni” pus în scenă de Giorgio Strehler. Ca profesor, Enrico Bonavera a colaborat cu Școala de Actorie a Teatrului din Genova, cu Școala Europeană San Miniato din Pisa, cu Academia Inetrnațională de Commedia dell’Arte, care funcționează la Piccolo Teatro di Milano (sub conducerea lui Ferruccio Soleri), cu Teatrul Figura „Odradek”, Universitatea din Toulouse, dar și cu Școala Internațională de Antropologie Teatrală (ISTA), condusă de Eugenio Barba etc.
Actorii și actrițele care doresc să participe la workshop sunt rugați să trimită un CV și o fotografie până la data de 3 septembrie a.c. (cel târziu), la adresa de e-mail secretariat.literar@teatrul-excelsior.ro. Costul workshop-ului este de 500 de lei, iar numărul de locuri este limitat (maximum 20 de persoane).
Exista riscul inevitabil atunci cand vrei sa exprimi in cuvinte un personaj teatral care a insemnat o istorie teatrala, de a reduce la minim in mod involuntar farmecul sau.Asta as face eu daca as incepe sa descriu ceea ce inseamna personajul Arlecchino si tot miracolul teatral care sta in jurul sau.
Am sa incep sa dau numai cateva numere, si asta pentru ca Arlecchino are un palmares de cuceriri teatrale invidiabil si un bilant in numere impresionant.
Nascut ca spectacol in iulie 1947 pe scena Teatului Piccolo din Milano sub ochiul atent si tanar al fondatorului sau -Maestrul Giorgio Strehler,Arlecchino s-a reinnoit ,a renascut si s-a recreeat in acesti 70 de ani de istorie ai teatrului in 11 editii,10 dintre care sub bagheta lui G.Strehler.
Arlecchino a reusit sa transmita si sa contamineze cu energia sa debordanta publicul prin 3 mari artisti ai teatrului italian pe parcursul acestor ani:Marcello Moretti din 1947 in 1960,miticul Ferruccio Soleri din 1963 pana in zilele noastre, predand stafeta artistica elevului sau, prestigiosul Arlecchino de Aur(titlu acordat in 2007 la Festivalul Mantova – Capitala Europeana a Spectacolului)lui Enrico Bonavera.
In toti cei 70 de ani ai teatrului, Arlecchino a vizitat 40 de natiuni si a fost reprezentat 2500 de ori in fata publicului din toata lumea cu enorm succes.Meritul unui regizor care a elaborat in cele mai mici detalii acest personaj goldonian si despre care la un moment dat afirma:”Arlecchino nu a fost spectacolul pe care eu l-am iubit de la inceput cel mai mult,el a devenit pe parcursul timpului.M-a urmarit din 1947.Pe urma eu l-am urmarit pe el in intreaga lume,editie dupa editie,toate la fel si toate diferite, impreuna cu studentii scolii mele de teatru.De neuitat.”
Cu mai multi ani in urma am vazut inregistrat spectacolul cu miticul Ferruccio Soleri si am inteles de ce acest spectacol poarta dupa atata timp steguletul inalt de orgoliu artistic al Teatrului Piccolo.Anul trecut am avut bucuria sa il vad la Teatrul Piccolo in interpretarea la fel de rafinata a lui Enrico Bonavera.
Cred ca pentru profesionistii teatrului acest workshop-atelier de arta(suna prea tehnic termenul workshop in lumea artistica ) propus este o invitatie de a descoperi mai multe elemente:tehnica recitarii in masca pe scena, in continuu pe mai mult de 2ore si jumatate,mestesugul si arta realizarii mastilor venetiene de mainile talentate ai artistilor artizanatului din laguna veneta,conditia fizica de atlet-acrobat as spune, de care dispune actorul pentru a fi capabil de a recita intr-un dinamism continuo fizic si verbal.Nu in ultimul rand, a descoperi secretul acestui Arlecchino-personaj ingenuo,natural si care cucereste tocmai prin simplitatea si sinceritatea pe care o manifesta in relatiile sale .Si in fond, in Arlecchino-servitor la doi patroni ne putem (cu o mica doza de modestie )regasi noi toti in lupta cu viata si cu supravietiurea ei zilnica.
Vreau sa inchei cu urarea catre voi toti ,aceea pe care G.Strehler ar fi facut-o de fiecare data la intrarea in scena a lui Arlecchino:”Buongiorno Arlecchino !Continua sa ramai esenza acestui Piccolo Teatro,atat de mic de a deveni acel punct inimaginabil in care minimul si imensul se ating.”
As spune acel punct luminos ca o steluta pe cerul instelat al patrimoniului artistic universal.