Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, scenograful și regizorul Yannis Kokkos…
Sentimentul meu este că nu trebuie să compartimentăm teatrul de artă, căci putem să-l găsim peste tot, într-un teatru trivial sau într-un teatru nobil, în „teatrul sacru” sau în „teatrul brut”, pentru a împrumuta acești termeni de la Peter Brook. Nu putem exclude din această categorie nimic a priori, căci, pentru mine, teatrul de artă există de îndată ce-l recunoaștem într-un proiect și în spectacolele care-și trag din el o anume manieră personală de a avansa răspunsurile, să spunem artistice, răspunsuri care sunt legate de o estetică, dar și de o etică și o filosofie personale.
Nu pot și nu-mi place să stabilesc ierarhii. Recunosc utilitatea analizei momentului istoric și a abordării a ceea ce am numit la acea vreme, în mod explicit, teatru de artă, teatru care s-a distins atunci de un alt teatru, care l-a precedat și de care voia să se disocieze. Recunosc, de asemenea, cum a făcut-o și Vitez, că există anumite situații foarte precise, când putem să invocăm termenul, pentru a porni lupta împotriva situației prezente. Dar, în mod fundamental, îmi este imposibil să-l separ de această viziune globală care îmi aparține: există întotdeauna un teatru de artă acolo unde există arta teatrului. Din cauza asta am impresia că-l regăsesc la fel de bine într-un mare spectacol al trupei Bread and Puppet din anii ’60, când Peter Schumann își desfășura în toată amploarea, cu o forță uimitoare, imensele marionete care ne-au învestit imaginarul, ca și într-un spectacol de Patrice Chéreau sau de Klaus Maria Grüber. Sau, și mai departe, îmi este imposibil să nu recunosc arta teatrului în spectacolele susținute de Berliner Ensemble. Pentru mine, există o artă a teatrului acolo unde recunosc voința de a vorbi despre ce este esențial în viața oamenilor, divertismentul fiind inclus, cu ajutorul tuturor resurselor de care dispunem în teatru și aceasta, pe fundalul unei conștiințe superioare, a ceea ce dorim să transmitem. Identific întotdeauna teatrul de artă cu expresia unei conștiințe estetice capabile să facă apel și să comunice cu toate mijloacele teatrale reunite.
(Fragment din volumul „Teatrul de artă, o tradiție modernă”, coord. George Banu, Editura Nemira, 2010)
Print