Zâmbetele din spatele unui destin nemilos. Visul celor șase frați orfani premianți și medaliați

Două camere de 50 de metri pătrați. Două paturi. Șapte suflete. Băieții dorm toți patru într-un pat, iar cele două fete cu bunica, într-o canapea extensibilă. Peste zi, strâng canapeaua, întind masa și acolo își fac, rând pe rând,  temele. Sunt ordonați și conștiincioși. Trăiesc toți șapte, bunica Maria și cei șase copii, cu vârse între 12 și 17 ani, cu aproape 3000 de lei pe lună. Alocațiile, bursele lor de la școală și pensia bunicii reprezintă sursa lor de trai. Nu se plâng însă. Cândva a fost bine… Dar, în decurs de șase ani, și-au piedut amândoi părinții, răpuși de boală.

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul Zilei, Adevărul, Mișcarea de Rezistență și SmartFM.

O lecție de viață! Premianți la școală, medaliați la sport…

Este povestea cutremurătoare a celor șase fraţi orfani, premianţi la şcoală, medaliaţi la sport, care au acum un singur sprijin: bunica lor în vârstă de 66 de ani. Și pe unchiul lor. Copiii trăiesc la Constanţa şi, după moartea părinților, au reuşit, pentru moment, să înduplece statul să nu îi ducă la centrul de plasament, deşi se înghesuie cu toţii în două camere. Aşa că un singur vis mai au acum: o casă puţin mai mare doar pentru ei…

Și-au pierdut mama de Paști…

De Paști, anul acesta, mai exact de pe 9 aprilie, copiii au rămas și fără mama lor. Fără Dana. Pe tată, pe Gabriel, îl pierduseră în 2012. Acum, au rămas toți șase în grija bunicii Maria și cu unchiul Nicu. Cel din urmă s-a întors din Anglia pentru a-și petrece sărbătorile cu familia, însă lucrurile au luat altă întorsătură.

Amintirea unei familii fericite și râsetele a șase copii….

Cândva au fost o familie mare și fericită. Familia Dascălu. O mică „grădiniță” de unde se auzea multă veselie, dar și năzbâtii copilărești și multă voie-bună. Gabriel, tatăl, fost cadru militar, avea 44 de ani. Pusese pe picioare o afacere care le asigura tot ceea ce aveau nevoie pentru traiul de zi cu zi. Erau ei opt și lumea lor care părea fără griji. Doar părea…

Totul mergea bine, iar copiii aduceau veselie maximă în viața părinților. Cristian (2001), gemenii Andrei şi Tudor (2003), gemenii Amelia şi Luca (2005), Marta (2006).

La acea vreme, ecuația părea simplă. Erau șase copii și doi părinți fericiți. Nu bănuiau că destinul avea să să le fure încet-încet cea mai de preț comoară.

Coșmarul familiei Dascălu a început în 2009-2010

Pentru familia Dascălu coșmarul a început în 2009-2010, atunci când, din afacerea pusă pe picioare de Gabriel, nu a mai rămas nimic. Practic, au pierdut totul. Casa, dar și banii investiți. La mijloc par să fi fost ceva trădări și dezamăgiri din partea unor oameni în care bărbatul avusese încredere. Cert este că atunci au pierdut tot. Chiar și casa în care locuiau.

Așa că, Gabriel și Dana, împreună cu cei șase copii au lăsat în urmă fantasmele trecutului și s-au mutat din Slobozia în Constanța. Aici, s-au bucurat de sprijinul unui prieten care le-a pus la dispoziție o casă în care puteau sta împreună cu copiii lor. Nu a fost o perioadă ușoară, însă după suferințe și trădări, Daniel a pus încet-încet pe picioare o nouă afacere. O mică firmă care prinsese contur și lucrurile începuseră să meargă. „Atunci aveau tot ceea ce le trebuia…” , povestește Nicu, unchiul celor șase copii care încercă zi de zi să găsească soluții pentru a putea să le ofere acestora o casă a lor.

În 2012, Gabriel s-a stins din viață

Coșmarul a început undeva prin 2012, își amintește Nicu. Probabil de la griji și de la stres Gabriel, s-a stins din viață. A făcut un atac vascular și nu a mai putut fi salvat.

De atunci, s-a schimbat totul. Greutățile au rămas în grija Danei care a avut-o sprijin pe mama ei, bunica Maria. Femeia s-a mutat și ea la Constanța pentru a-și ajuta fiica să-și crească copiii. Încet-încet, Dana – femeia lucra contabilă la o societate – a reușit să continue cât de cât afacerea începută de soțul ei. Însă lucrurile parcă nu se mai legau atât de bine. Ceva nu mai funcționa și, deși nu se plângea niciodată, Dana simțea zi de zi povara pierderii soțului ei.

„Slavă Domnului, ei au fost întotdeauna pe linia de plutire cu banii, însă moartea soțului a dărâmat-o psihic pe Dana”, povestește Nicu, unchiul celor șase copii, copleșit și el de durerea a tot ceea ce s-a întâmplat.

Copiii au primit o altă lovitură de la destin: și-au pierdut mama

Coșmarul nu s-a oprit aici. Parcă încăpățânându-se nu-i lase liniștiți, destinul le-a mai dat o lovitură. Acum doi ani, prin 2016, Dana a aflat că este bolnavă. Femeia nu s-a dat bătută. Dimpotrivă. A muncit și a luptat până în ultima clipă. ,,Cancer la col. Tratamentul mergea destul de bine, dar au fost și alte complicații. Ea nu a arătat niciodată că o doare ceva, nu s-a văitat niciodată…”, povestește Nicu.

De Paști, a doua zi, pe 9 aprilie, Dana s-a dus și ea. De atunci, copii stau cu bunica, în Constanța, la același prieten care le-a pus la dispoziție casa. Bunica Maria are 66 de ani. Femeia își iubește ca pe ochii din cap nepoții și dorește cel mai mult pe lumea asta să păstreze familia unită. Nici nu concepe să de dea bătută și să se despartă de ei, chiar dacă după moartea fiicei sale au fost anchete și vizite din partea celor de la Protecția Copiilor din Constanța. Bunica Maria știe foarte clar. Nepoții sunt ai ei și nici nu concepe să se despartă unii de ceilalți. Deși de multe ori o apasă gândul că, necazurile parcă nu se mai termină…

Copiii rămași orfani sunt bursieri și campioni la sport

Din păcate, însă, situația nu este deloc ușoară. În ciuda dificultăților prin care au trecut, toți cei șase copii sunt niște luptători. Învață foarte bine la școală, și nu doar atât. Sunt premianți și, în plus, au obținut, de-a lungul timpului, multe medalii la diverse concursuri sportive. Fiecare își știe rostul lui, sunt ordonați și disciplinați. Dana și Gabriel i-au învățat ce înseamnă viața și par să-i ghideze în continuare chiar dacă nu mai sunt fizic lângă ei.

Andrei şi Marta fac gimnastică aerobică, iar Marta merge şi la baschet, alături de Amelia, Tudor şi Luca. Toţi învaţă la Şcoala nr. 24 „Ion Jalea” din Constanţa.

Doar Cristian, cel mare, care va împlini 17 ani la vară, este elev la Liceul „C.A. Rosetti” din Constanţa, a dorit să-și ajute și el familia, așa că, în timpul liber, mai exact, în weekend-uri, lucrează la un restaurant ca ajutor de ospătar.

Situația nu este simplă. Cei 50 de metri pătrați în care stau șapte suflete nu le asigură nici pe departe confortul pe care l-ar merita. ,,Au două camere care nu știu dacă au nici 50 de metri pătrați. Au nevoie de mai mult spațiu, sunt mari, aș vrea să-i știu cu un loc al lor”, spune, vizibil afectat, Nicu.

În seara în care a murit, Dana le-a mărturisit că este mândră de ei

Deși a fost plecat vreo șase luni în Anglia, Nicu știe cât a suferit mama copiilor până să se stingă din viață. Chiar dacă nu a plâns și nu s-a văitat la nimeni, Dana a suferit cumplit. Nu voia ca celorlalți să le fie milă, așa că și-a dus crucea cu demnitate. Îi iubea emorm pe copii și chiar în seara în care s-a stins din viață le-a mărturisit, așa cum o mai țineau puterile, că este mândră tare de ei. De toți. Și că merge să se întâlnească acolo Sus cu tatăl lor, să-i vegheze și să le fie alături în continuare.

Nicu încearcă să ajute cum poate. El se întorsese în țară cu totul și cu totul alte gânduri. Viața a avut însă alte planuri cu el și cu ai lui. „Venisem să petrec sărbătorile alături de ei. Să fiu de Paști acasă, însă acum voi rămâne pentru că trebuie să avem grijă de ei. Nu îi pot lăsa…”

Ca și mama lor, și unchiul Nicu e mândru de ei. Deși stau într-un spațiu extrem de mic pentru șapte suflete, toți șase continuă să viseze. Sunt niște luptători, deși viața nu a fost deloc blândă cu ei. Au vărsat lacrimi cât pentru alte 1000 de vieți.

,,Ei au tot fost implicați în activități extrașcolare. Încerc și eu să-i țin ocupați. Au participat la concursul de kendama, la gimnastică, trei dintre ei fac baschet, iar alți doi, care sunt în clasa a VIII-a, își pregătesc dosarul pentru Liceul Militar. Cel mare lucrează la sfârșit de săptămână ca ajutor de bucătar”, povestește Nicu.

La vârsta la care alți copii poate visează la excursii, ieșiri în oraș și hăinuțe scumpe, cei șase copii rămași orfani visează doar la o casă a lor. Au avut-o cândva, însă au pierdut-o. Nicu a făcut deja un prim pas la Primăria Constanța, însă legislația din România nu i-a dat câștig de cauză.

„Am depus toate actele, chiar săptămâna trecută, pentru o locuință socială, dar legea din România spune ca persoanele în cauză să nu fi mai deținut și să nu fi înstrăinat o locuință. Or, aici, oamenii au avut o locuință, dar au pierdut tot. Vom vedea cum rezolvăm problema asta. Stau în două camere. Dorm patru băieți într-un pat și două fete cu bunica jos, într-o canapea extensibilă. Nu este normal. Mi-aș dori din toată inima să știu că au o casă mai mare, a lor. Au nevoie de asta și mă voi lupta”.

Copiii, cu vârste cuprinse între 17 și 12 ani își doresc să rămână cu bunica lor maternă, femeia care le-a purtat de grijă de mici. După ce oamenii au aflat despre greutățile și obstacolele prin care au trecut, mulți au sărit în ajutorul celor șase frați, povestea lor impresionând o țară întreagă.

Bunica Maria este recunoscătoare tuturor și spune că, într-adevăr ceea ce le-ar trebui cu adevărat ar fi o căsuță doar a lor, unde să-și facă un rost, fără teama de a rămâne pe drumuri.

„Avem ce mânca, slavă Domnului, chiar avem destule. Nu avem casă, deocamdată stăm în locuința unui prieten de familie, care ne-a fost reazem încă de la moartea tatălui copiilor. O să-mi vând gospodăria de la Căzănești, Ialomița, să mă mut cu ei aici, dar până atunci Primăria Constanța ne-a promis sprijin pentru găsirea unei locuințe adecvate cu mai multe camere și două băi. Biserica Sfântul Mina din Constanța ne-a liniștit că va avea grijă de noi, iar oamenii… oamenii au fost cei care au făcut totul. Au sărit într-un suflet în ajutor, pe mulți nici nu-i cunoșteam. Ne rugăm la Dumnezeu pentru ei!“, spune bunica Maria Uță.

Zâmbetele din spatele unui destin nemilos….

Cristian, Amelia, Andrei, Marta, Luca și Tudor. Şase fraţi care ascund în spatele zâmbetelor un destin nemilos. Viața i-a îngenuncheat, dar nu i-a înfrânt. Nimeni nu a putut să le ia dreptul de a visa… Cristian, cel mai mare, vrea să lucreze mai departe în turism, Andrei, Tudor şi Luca vor să urmeze o carieră militară, Amelia vrea să ajungă avocat, iar Marta își dorește să fie educatoare… Viața chiar bate teatrul, nu?

Cei care vor să-i ajute financiar cei 6 copii rămaşi orfani pot dona în contul deschis în lei şi în euro la CEC Bank SA, Agenţia Dacia Constanţa, IBAN RO15CECEB00008RON0055824 (LEI) şi RO68CECEB000B2EUR0055832 (EURO), pe numele Maria Uţă (bunica).

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.