Veche de când lumea, problema adaptării individului la societate a devenit vizibilă abia când viaţa socială a reuşit să fie suficient de democratică, încât să permită comportamente diferite (adesea văzute ca deficienţe) şi, fireşte, atunci când cuiva i-a şi păsat de aşa ceva. În secolele trecute, inadaptarea provenea din rigiditatea normelor sociale şi, uneori, din stricteţea moravurilor sexuale. Existau reguli de comportament în orice aspect, de la ţinuta vestimentară până la servitul mesei, de la modul de adresare până la sistemul de avansare pe scara socială. Era clar ce se cuvine şi ce nu. “Deviaţionismul” era aspru pedepsit, de la ignorarea bosumflată până la exilul social, cu toate consecinţele sale – psihice şi materiale. Astăzi, în societatea aşa-zis democratică, nu … Continue reading Neadaptatul sau „anti-vampa” dramaturgiei interbelice