Despre spectacolul „Aici nu-i de joacă” care a avut premiera la Teatrul Nottara aflăm, din ceea ce se poate numi caiet-program, că este, de fapt, o repunere în scenă a poveștii „spusă altfel” la Teatrul „George Ciprian” din Buzău, în 2010. Deși proiectul s-a născut din dorința directoarei teatrului, Marinela Țepuș, actrița Catrinel Dumitrescu declară cu patos că „spectacolul din 2010 rămăsese undeva, încremenit cu energii neconsumate. Așa că am pornit în a-l re(naște)”. La re(facerea) proiectului au contribuit, indubitabil, oameni care fac teatru „împreună” și cu dragoste, precum echipa tehnică profesionistă, dar și actrița Victoria Cociaș.
Dincolo de informațiile mai mult sau mai puțin relevante din caietul-program, spectacolul propune un soi de comedie bulevardieră care, probabil, se vrea în ton cu rebranduirea teatrului. Piesa Paulinei Daumale, actriță și ocazional scriitoare de origine algeriană, este o încercare de a reda într-o notă comică întâlnirea nedorită dintre două femei, ambele subit părăsite de bărbatul iubit tocmai în seara de revelion.
Prima imagine din acest spectacol o are în centru pe Isabelle, interpretată de Victoria Cociaș, care își etalează cu lascivitate picioarele într-un ușor clar-obscur. Aceasta e femeia emancipată, cochetă, care trăiește cu senzația că tinerețea e veșnică, obsedată de reclame, ea însăși fiind angajată în domeniul publicitar. E cuprinsă de febrilitatea pregătirilor și din când în când se admiră, fără a-și ascunde narcisismul, pe linia melodică a unor chansonettes, pe care unele doamne din public le aprobă discret din cap. Rochia albă în voaluri e pregătită, caviarul a fost cumpărat, părul coafat, dar să vezi ce noroc tocmai în ajun de An Nou…S-a stricat mașina de spălat! Ea nu îl poate primi pe iubitul ei în astfel de condiții, deci trebuie să existe vreun instalator capabil să rezolve această problemă în timp util, de preferat, anul acesta. Doar că Alex (Catrinel Dumitrescu), salvatorul ei, se dovedește a fi o femeie, iscusită ce-i drept când vine vorba de șurubelnițe și țevi.
Cele două femei încep un lung discurs despre cum s-au pregătit de Revelion și continuă cu momente de arta convingerii în ceea ce privește înlocuirea cât mai rapidă a țevii sparte, nu de alta, dar Isabelle și-a propus să facă o baie romantică cu nimeni altul decât ambasadorul Franței la Paris. Și Alex i-a promis unui ministru că-i va onora invitația la cină împreună cu soțul ei, dar, până la urmă, banul și necesitatea își spun cuvântul. Nu știm cum s-au poziționat astrele la acest final de an, dar cei doi bărbați se hotărăsc să petreacă în altă parte…Alex cade pradă băuturii, Isabelle depresiei, dar, puse în ipostaza unei ciudate și neașteptate prietenii, încearcă să se scoată la liman una pe alta. În ciuda încercării, mai mult sau mai puțin conștiente, de a-și asasina instalatorul, Isabelle îi rămâne într-un final recunoscătoare acestei necunoscute apărute fulgerător în viața ei, de fapt, cam pustie.
Desigur că povestea în sine e comică, de-a dreptul ilară, și desigur că actrițele reușesc să întipărească cel puțin un zâmbet pe chipul spectatorilor. Dar spectacolul nu-și satisfice pe deplin publicul, nici măcar la nivel vizual. Scenografia, fără a fi sărăcăcioasă, aduce a târg la care se vinde mobilă second hand. Dacă n-am ști că Isabelle lucrează în publicitate și reclamele sale sunt difuzate la televizor și dacă nu ar utiliza neologisme la cel puțin două fraze, probabil scenografia s-ar putea justifica.
Textul nu pare a fi avantajat nici de interpretarea actrițelor care, din păcate, transformă potențialul comic al situațiilor într-un umor afectat, facil. Întâlnirea acestor personaje, într-o situație aparent banală, și care ar fi putut dezvolta o relație puternică, rămâne, într-o oarecare măsură, nefructificată. Per total, „Aici nu-i de joacă” e mai degrabă un spectacol încropit din rămășițele a ceea ce a fost și din speranțele a ceea ce ar fi putut fi.
Teatrul Nottara
„Aici nu-i de joacă”, după Pauline Daumale
Traducerea: Olga Mărculescu
Distribuția:
Alex – Catrinel Dumitrescu
Isabelle – Victoria Cociaș
Mișcarea scenică: Roxana Colceag
Print