„Cel mai bun spectacol”, obiectivitate sau subiectivitate…

Vă propuneam în urmă cu o lună, cu puţin timp înainte de acordarea premiilor UNITER, să votaţi pe site-ul Yorick.ro cel mai bun spectacol al anului 2009. Întâmplător sau nu, opţiunea cititorilor noştri a coincis, se pare, cu cea a juriului UNITER. „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, montarea lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” din Timişoara, este cel mai bun spectacol al anului trecut.

Un regret personal ar fi acela că „Rosencrantz şi Guildenstern…” n-a fost adus până acum la Bucureşti – e o montare care ar merita cu siguranţă ceva mai multă vizibilitate.

Dintre cele şapte spectacole incluse pe lista noastră, trei sunt cele alese de juriul UNITER. Iar „Aniversarea” lui Vlad Massaci, nominalizat la cele mai multe dintre categorii, se află în topul realizat de cititorii noştri pe ultimul loc. Şi nu e de neglijat faptul că e pus în scenă la Teatrul Nottara –  aşadar unul dintre teatrele cele mai îndrăgite de public – şi nici că e realizat după un film celebru…

Coincidenţă sau întâmplare să fie faptul că în interviul pe care tocmai ni l-a acordat regizorul Felix Alexa vorbea despre pericolul pe care această lipsă a unui sistem real de „măsurare” a valorii îl reprezintă în teatrul românesc. Dacă am face zece jurii de nominalizări, spunea el, am constata că opţiunile lor sunt diferite în proporţie de 80 la sută… Ceea ce într-adevăr ar fi cam mult. Şi s-ar ridica, desigur, o altă întrebare. Ce înseamnă „Cel mai bun spectacol” în acest moment în România. E greu de răspuns… Şi uneori periculos… Ce înseamnă „Cel mai bun actor în rol principal”. Şi mai greu de răspuns, dacă luăm în calcul strania opţiune a juriului final de la UNITER de a nu-i acorda acest premiu lui Mihai Constantin pentru rolul din „Sfârşit de partidă”. Desigur că terenul e fragil şi că în teatru, poate mai mult decât în orice altă artă, ne aflăm pe nisipuri mişcătoare. Criteriile sunt greu de stabilit şi, cu siguranţă, subiectivitatea joacă un rol extrem de important. Mai important e însă dacă această subiectivitate, în critica din România, se subordonează unei sfere artistice – ceea ce ar fi încă perfect scuzabil şi justificabil – sau unor alte tipuri de interes… Iată de ce am propus şi publicului un sistem de vot. De dragul diversităţii opiniei.

Între timp, în seara asta, la Bucureşti s-a încheiat Festivalul Internaţional Shakespeare. Au venit în România în aceste două săptămâni unele dintre cele mai importante trupe din lume cu unele dintre cele mai bune montări cu „Hamlet” ale teatrului contemporan. Din nou, „cele mai bune”… Şi totuşi au fost grupuri întregi de spectatori care la „Hamlet”-ul lui Ostermeier sau la al celor de la Wooster Group au ieşit din sală. Şi totuşi sunt considerate, aşa cum spuneam, printre „cele mai bune” montări din lume…

Print

Un Comentariu

  1. akin 27/05/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.